Comoara domnului Arne (Herr Arnes pengar), Mauritz Stiller, 1919

Primele filme mute rareori depăşeau ca durată trei (maxim cinci) minute. Ulterior, lungimea acestora a crescut continuu, atingând în jur de 20 de minute (în 1910) şi 90-120 minute, spre sfârşitul anilor 1920. Dacă analizăm temele abordate, vom observa că pentru a evita, pe de-o parte, costurile exorbitante plătite sub forma drepturilor de autor iar pe de altă parte, pentru a ţine cont de familiaritatea mai mare a publicului cu anumite subiecte (introducerea unora complet noi ar fi implicat utilizarea, cel mai probabil în manieră excesivă, a inter-titlurilor), primele puneri în “scenă” s-au inspirat din clasici: Shakespeare, Dickens, Hardy, Zola, Goethe, Tolstoi, Puşkin etc.

[CINEMA VINTAGE] Ce este cinematograful?

Un articol din 1923 semnat de Mihail Dragomirescu, președintele Cemisiei de cenzură a filmelor și contributor important la conturarea unei teorii estetice a cinematografiei în perioada interbelică.

Mihail Dragomirescu

Blogul "Cinema, pas cu pas", citat de Arhiva Națională de Filme din Polonia!

Cei care au urmărit postările noastre recente, probabil au ghicit deja că citarea blogului nu putea fi decât în legătură cu articolul "Mania [1918], copie restaurată, gata de proiecție!", publicat în 13 septembrie. Mai jos puteți vizualiza mențiunea de pe pagina de blog a Filmotecii poloneze, pe care o puteți accesa la adresa : http://pl-pl.facebook.com/filmotekanarodowa.

Cele două comentarii sunt generale, autorii lor fiind curioși cu privire la motivul pentru care am postat informații despre un film în care actrița principală este de origine poloneză (Pola Negri). Unul din cei doi comentatori atrage atenția asupra informațiilor abundente oferite de "Cinema, pas cu pas" despre "Mania". Eu nu pot decât să le mulțumesc pentru aceste aprecieri.

Un "off-topic" peste care nu vreau şi nu pot să trec...

Despre cărţi, numai de bine. Despre comercianţii de cărţi…hmmm, mă mai gândesc. Să vă povestesc. Plimbându-mă zilele trecute prin foaierul Sălii Palatului, pregătit să intru la unul din concertele festivalului Enescu, mi-am zis să arunc o privire la standul Humanitas, să văd care mai sunt noutăţile. Zis şi făcut! La prima vedere, toate bune şi frumoase, ofertă diversificată, adaptată evenimentului, (destul de) abundentă în CD-uri şi cărţi de specialitate. Totul părea OK, până când ochii mi-au căzut pe una din cărţile aflate pe o măsuţă-mobilier: volumul “Zubin Mehta: The score of mylife”, apărut în 2009, ediţie în limba engleză, autor Zubin Mehta. Hardback (coperţi cartonate), deci din start ar fi trebuit să adaug vreo 20-30% la preţul volumului similar, dar cu coperţi pliabile, de hârtie. 

O carte. În mod normal, motiv de bucurie pentru cititori şi prilej de dezbateri intelectuale. În România: un "obiect" la fel de bun ca oricare altul pentru a face speculă.

4 filme din "Festivalul Internaţional de Film de la Helsinki", disponibile on-line

Este vorba de o ofertă de vizionare în regim de gratuitate până pe 25 septembrie a.c., mai exact pe perioada desfășurării festivalului. Toate cele patru filme sunt producții finalndeze fiind, deci, o bună ocazie de a vă familiariza cu un cinematograf mai "exotic", însă nu lipsit de prestigiu. În plus, acestea abordează teme eterogene, un atu care vă va permite să acoperiți o plajă tematică amplă, într-un interval de timp scurt.

Playlist:

"Journey to Eden", 2011, regizor Rax Rinnekangas, 100'
"Salla? Selling the silence", 2010, regizor Markku Tuurna, 70'
"Rules of single life", 2011, regizor Tonislav Hristov, 75'
"Battle for the city", 2011, regizor Jouko Aaltonen, 76' - un foarte interesant film despre viața orașelor în general și cea a comunității din Turku (Finlanda) în special. Un film care nu ar trebui ratat, pentru că ne pune față în față cu povești adevărate, dar triste, apropiate (până la similitudine perfectă) cu cele la care asistăm (aproape) zi de zi în București (și alte orașe din țară). Când se va turna un film asemănător în România, s-ar putea să fie prea târziu pentru a mai salva patrimoniul urbanistic, și așa decimat aproape iremediabil în ultimii ani.

Copie restaurată și difuzată în premieră a "The loves of pharaoh" (Ernst Lubistch, 1922). Stream live mijlocit de "Cinema, pas cu pas"

Premiera germană a variantei restaurate a filmului "The loves of pharaoh" (1922, Ernst Lubitsch) are loc în această seară (!) la Neues Museum din Berlin. Ora de începere: 22:00. Ofer toate aceste detalii de factură organizatorică, deoarece dacă vă grăbiți, veți putea vedea în direct, în stream-online, pe site-ul arte.tv, festivitatea (inclusiv pelicula). Alternativ, "Cinema, pas cu pas" vă oferă acest stream direct pe blog - îl găsiți mai jos, la finalul postării.
 
Orchestrația live va fi asigurată de orchestra WDR, banda sonoră fiind cea originală, semnată de Eduard Künnecke. Dirijorul orchestrei este Frank Strobel.

Secvențe de "film mut". Două filmulețe și un pic de bârfă mondenă (nevinovată)...

În cazul în care astfel de știri mai sunt în stare să vă zgândere curiozitatea...O primă secvență: fragment de înregistrare din conferința de presă a Madonnei de la Festivalul de Film de la Veneția, 2011.




Și o reacție ulterioară a aceluiași personaj, de presupus sub impulsul temerii că imaginea ei ar putea ieși șifonată din toată afacerea. "Capul face, capul trage". Reacția divei, în forma unui film mut, fără "cap" și fără coadă, în care necunoașterea, de pildă, a modului în care se folosesc inter-titlurile într-un astfel de film, ne scutește de orice comentariu cu privire la potențialul "regizoral" al vedetei. "Cinema, pas cu pas" consideră filmulețul o non-valoare, însă, pentru informarea voastră și, în același timp, pentru un pic de amuzament de week-end, am decis, totuși, să-l postăm. Firește, concluziile vă aparțin.

"Mania" [1918], copie restaurată, gata de proiecţie!

Deoarece îmi desfăşor activitatea "de bază" într-un domeniu înrudit cel mult tangenţial cu cinematografia, veţi ierta, sper, unele din naivităţile expuse pe blog (mă străduiesc, pe cât posibil, să le reduc numărul şi frecvenţa de apariţie). Nu ştiu sigur de ce, dar am avut tot timpul impresia că aş fi lansat o asemenea naivitate într-o postare dedicată maestrului Liviu Ciulei, în care trăgeam un semnal de alarmă cu privire la calitatea precară a restaurării [de către ANF] a peliculei “Pădurea spânzuraţilor” (pentru clarificarea unor detalii, puteţi revedea acea postare, aici). Deşi am încercat să las în urmă acel episod, o iniţiativă recentă a arhivei de filme din Polonia mi l-a readus în memorie. Şi, cu această ocazie, am realizat că ceea ce spusesem atunci, ar putea, ex-post, să se dovedească a fi fost ceva mai mult decât o simplă naivitate. Poate chiar un adevăr…Dar haideţi să vedem despre ce e vorba.

Sursa: Library and Archives Canada

"Frankie" - cel mai bun scurt metraj la Berlinală (2008)

"Cinema, pas cu pas" continuă să vă prezinte o parte a peliculelor înscrise în festivalurile de film din ultimii ani. Într-un articol anterior, vă semnalam postarea on-line a unei liste scurte a filmelor înscrise în competiția Festivalului Internațional de Film din Melbourne (aici). Au mai fost găzduite tot aici filme cu roboți de la festivalul omonim din New York (aici), precum și mult aclamatul și încununatul cu lauri film animat al lui Michael de Wit ("Father and daughter", aici). De data aceasta, vă propun un scurt metraj distins la Berlinală, în 2008, an în care "Ursul de aur" la aceeași categorie a plecat spre România, pentru "O zi bună de plajă" (regizor Bogdan Mustață).

"The artist", Michel Hazanavicius, 2011

Fără să fi dat marea lovitură la Palme d'Or-ul de anul acesta, filmul lui Hazanavicius a reuşit, totuşi, să-şi treacă la activ premiul pentru "cel mai bun actor" (Jean Dujardin). Pe ansamblu, o performanţă interesantă a peliculei regizorului francez, care, în pofida mai multor lung metraje realizate până acum, nu găsise formula succesului internaţional. S-ar putea ca "The artist" să fie "cheia secretă" de care avea nevoie. Dacă ne gândim şi la particularităţile peliculei, prim-planul de care s-a bucurat devine parcă şi mai interesant de evidenţiat: un film mut, în plină revoluţie a mediilor de proiecţie, cu un format 3D tot mai activ, aproape sufocant pentru "concurenţă".


The artist, 2011, regia: Michel Hazanavicius. 

Muzeul filmului din Frankfurt - Deutsches Filmmuseum

Deutsches Filmmuseum este una din instituţiile create de autorităţile din Frankfurt (în 1983/1984), reflectând interesul sporit al municipalităţii faţă de cinema. Muzeul a fost fondat pe o arhivă de câteva colecţii private foarte valoroase, cum ar fi Archiv für Filmkunde (adunată de Paul Sauerländer şi achiziţionată de municipalitate în 1976) sau colecţiile puse la dispoziţie de Lotte Eisner, actriţa Lilian Harvey sau cineastul Oskar Fischinger (Cinema, pas cu pas va face, la un moment dat, o trecere în revistă a filmelor sale de avangardă).

Oskar Fischinger