Georges Méliès, magicianul filmului mut - episodul 3

Rola de film!

Una din cele mai de răsunet invenţii ale epocii i-a aparţinut lui George Eastman, fotograf amator, care a dezvoltat în 1884 prima bandă flexibilă de film şi a comercializat prima rolă de film având la bază nitratul de celuloză (atenţie, nu nitroceluloză!) în 1889. Cu alte cuvinte, inventase mediul necesar pentru surprinderea imaginilor în mişcare, contribuind, astfel, la dezvoltarea accelerată a cinematografului din anii următori. 

George Méliès

Camera de filmat!

Doi ani mai târziu, în Statele Unite, William Kennedy Laurie Dickson a inventat, în numele companiei deţinute de Thomas Edison, prima cameră capabilă să funcţioneze folosind rolele lui Eastman, aparatul fiind comercializat, începând din 1894, sub numele de Kinetograf. În 1895, de această dată în Marea Britanie, Robert William Paul şi Birt Acres au inventat o cameră de filmat relativ asemănătoare. 

George Eastman

Thomas Edison

William Kennedy Laurie Dickson

Robert William Paul

Birt Acres

Aşa arăta Kinetograf-ul (fotografie preluată de aici)

Primele proiecţii – realizate în mod individual!

Thomas Edison a inventat un dispozitiv (Kinetoscop-ul) cu ajutorul căruia a fost capabil să proiecteze – în mod individual – imaginile înregistrate cu ajutorul Kinetograf-ului. Anul primei proiecţii a fost 1894. Spectatorul dornic să urmărească filmul, nu avea decât să privească printr-un soi de telescop. Realizând importanţa invenţiei, Edison a realizat sute de filme scurte, fiecare având durata de aproximativ 1 minut (secvenţe din meciuri de box, piese de teatru etc.), pe care, ulterior, le-a comercializat în întreaga lume. Mai jos, puteţi vedea câteva cadre care alcătuiau o secvenţă proiectată la Kinetoscop. Fotografia îl înfăţişează pe Eugene Sandow, în rolul unui Hercule modern, imagini care se bucurau de o largă popularitate în epocă. 

Aşa se utiliza Kinetograf-ul

Cadre ale unui film proiectat la Kinetoscop - Eugene Sandow în ipostază Herculiană

Aparatul (Kinetoscop-ul) putea fi găsit în locaţii special amenajate în acest scop, precum şi în târguri. Fiind atât de popular, el a fost copiat, apoi îmbunătăţit, Marea Britanie (Robert William Paul) şi Franţa (Charles Pathé) fiind două din ţările ce şi-au adus o contribuţie majoră în acest sens.

Charles Pathé

În acelaşi timp, numeroase grupuri de ingineri, inventatori, artişti şi oameni de afaceri urmăreau cu atenţie derularea evenimentelor în plan tehnic în Statele Unite, Marea Britanie, Germania etc. Informaţiile publicate, prezentările oficiale, chiar şi patentele obţinute, au concurat, toate, la menţinerea fluxului informaţional cu privire la cele mai recente inovaţii în domeniu.

George Méliès este alert

Un fost angajat al teatrului Robert-Houdin (Trewy), îl vizitează pe Méliès în 1894 pentru a discuta cu acesta despre aparatele lui Edison, făcându-i, totodată, cunoştinţă cu Antoine Lumière, fotograf şi tatăl fraţilor Lumière (Louis şi Auguste). În aceeaşi perioadă, Jehanne d’Alcy călătoreşte în America. La întoarcere, îl informează pe Méliès cu privire la progresele înregistrate de Edison, fără să fi vorbit, însă, direct cu acesta, ci cu Robert William Paul, inginerul britanic.

Antoine Lumière, tatăl fraţilor Lumière

Georges călătoreşte, în 1895, la Londra, pentru a-l întâlni pe Robert William Paul, cel care crease propria cameră de filmat, în colaborare cu Birt Acres. Cei doi realizaseră deja mai multe filme pentru Kinetoscop-ul lui Edison şi vindeau pe piaţa din Marea Britanie copii piratate ale aparatului. Cu toate acestea, Méliès, era mai degrabă interesat de un aparat care să îi permită să proiecteze filmele în faţa unei întregi săli de teatru şi nu în mod individual, fiecărui spectator în parte. În acele momente, Méliès nu ştia că fraţii Lumière organizaseră deja, pe 22 martie 1895, o proiecţie cu public, fiind încurajaţi de Société d’Encouragement à l’Industrie Nationale. Va afla de aceasta abia în decembrie 1895…

Sursa: “Culoarea redescoperită a <<Voiajului în lună>>”, 2011

(va urma)

Pentru restul episoadelor, click aici.