“Spite marriage” este al doilea lung metraj realizat de Keaton pentru cei de la MGM. Aşa cum menţionam într-un episod anterior, perioada MGM se va fi dovedit a nu fi fost una din cele mai faste în cariera americanului. După un relativ reuşit “The camera man” (despre care am vorbit aici), acest “Spite marriage” avea să fie un prim semnal de alarmă. Cu toate mirobolantele permutări de planuri din ţesătura narativă a filmului (schimbăm rapid, ca hainele într-o zi capricioasă de toamnă, decorul natural pe cel al interiorului unui teatru, ne mutăm apoi într-o curăţătorie de haine, după care ajungem într-un somptuos hotel, totul culminând cu două episoade – aproape ireale! - petrecute în mijlocul oceanului), acesta nu găseşte, din păcate, resursele necesare pentru a-şi camufla lipsurile evidente.
Keaton și-a dorit ca “Spite marriage” să fie realizat cu sonor. MGM a respins, însă, propunerea, invocând insuficienţa platourilor de filmare dotate cu aparatele de înregistrare necesare. Se pare că în ecuația filmelor produse de MGM, comediile erau ruda săracă a mult mai “sclipicioaselor” drame şi a music-hall-urilor. În cele din urmă, filmul a trebuit să se mulţumească cu o coloană sonoră sincronă şi unele - destul de mărunte -, însă vizibile, efecte sonore (de remarcat, de pildă, secvenţa din restaurant, în care felul de-a dreptul caraghios în care este realizat dubbing-ul hohotelor de râs ale clienţilor, e capabil să stârnească el însuşi câteva sughițuri de aceeași natură).
Buster îl interpretează pe Elmer, angajat într-o curăţătorie de costume cu “ştaif”, de unde împrumută după bunul plac cele mai elegante ţinute, intenția acestuia fiind de a o seduce pe Trilby Drew (actriță de teatru, interpretată de Dorothy Sebastian). Planul conceput de Elmer este unul “minuţios” şi implică, între altele, prezenţa în sală la absolut toate reprezentaţiile (de-a dreptul plictisitoare! ale) piesei în care este distribuită fata. Într-una din seri, insistenţa tânărului (demnă, ce-i drept, de o cauză mai bună) dă în cele din urmă roade, Elmer având ocazia să joace rolul unui figurant, însă nu unul oarecare, ci taman cel care se alege cu un sărut...ați ghicit, sper, de la cine...Scena se conturează ca una din rarele exemplare de comic savuros pe care ni le oferă filmul, egală ca valoare gag-urilor excelente din filmele “epocii de aur” Keaton-iene (pre-MGM).
 |
| Dorothy Sebastian |
Fiindcă am invocat umorul de foarte bună calitate, bănuiesc că ați anticipat deja parcursul scenei respective: Elmer ruinează complet piesa, spectatorii se prăpădesc de râs pe seama stângăciilor sale şi, cel mai important, personajul nu se alege nici măcar cu mult-visatul sărut. Deși catastrofa e totală, soarta dă o nouă dovadă de clemență, oferindu-i ghinionistului o oportunitate la care nici nu visase: şansa de a se căsători cu Trilby! Din păcate pentru Elmer, căsătoria se dovedește a fi doar una de complezență, așa cum noi, spectatorii, bănuiam încă de la începutul filmului: “spite marriage” = “mariaj rău intenționat”. Sărmanul Elmer este singurul care habar nu are ce i se întâmplă. O va afla, însă, ceva mai târziu iar prețul plătit va fi unul pe măsură.
Caracterul epigonic al filmului este, din păcate, mai mult decât evident în secvențele dispuse în ultima treime a acestuia, acele scene “marine” aducând prea facil aminte de peripețiile din “The navigator” (despre care am scris aici), “The boat” sau “Steamboat Bill, Jr.”.
 |
| Buster Keaton și Dorothy Sebastian, în "Spite marriage". |
Una peste alta, filmul este unul pe care merită cu prisosință să fie avut în vedere, cu atât mai mult cu cât conține alte două memorabile secvențe de gag-uri în “cascadă”, al căror conţinut nu doresc să îl devoalez, pentru a nu vă strica plăcerea vizionării.
0 comentarii:
Post a Comment