Relaxări de week-end (4). Animaţiile lui Joaquin Baldwin.

Sebastian's Voodoo

"Dr. Jekyll and Mr. Hyde" + "The cat and the canary" = clasice horror americane

Recent, am intrat în posesia unei colecţii de titluri de referinţă din producţiile americane horror ale începutului de secol XX ("American silent horror collection"). Este vorba de un pachet conţinând exclusiv filme mute (prin urmare, potenţial, o adevărată comoară!). 

Admit din start că nu sunt un expert al genului iar dificultatea de a-l îmbrăţişa şi a face să sune în mod plăcut clopoţelul curiozităţii cinefile o asociez, preponderent, amestecului eclectic de influenţe, pe care îl consider, de altfel, unul din ingredientele tipice filmelor horror. Nu puţine au fost situaţiile în care, ajuns, să zicem, la jumătatea vizionării unui film, aveam dubii dacă ceea ce văd chiar este un horror şi nu, mai degrabă, un science-fiction sau, de ce nu, un thriller. 

"Cinematon", de Gerard Courant

În una din postările anterioare (aici), îmi exprimam suspiciunea vis-à-vis de tot ce implică ordonare/clasificare/ierarhizare în materie de artă, începând de la clasamentele de tipul “celor mai bune filme ale deceniului/anului/lunii etc.”, până la colecţiile muzicale vulgare şi vulgarizante de tip “best of”. Nu cred că vă aşteptaţi să vă spun că lucrurile s-au schimbat în vreun fel de atunci. Pentru că nu, nu s-au schimbat deloc. 

Şi, cu toate acestea, nimic nu mă împiedică să abuzez puţin de această “armă de distracţie în masă”, dar promit să fie pentru o cauză nobilă. De data asta vom vorbi de un clasament atipic. Mai precis, de un “all time” al "celor mai lungi filme". E adevărat, clasamentele de acest gen au, indiscutabil, şi unele avantaje față de top-urile obişnuite.

Hmmm...ce lung e filmul acesta!

Doodle de la Google, cu Charlot

Cu o întârziere de câteva zile, vis-à-vis de care nu pot spune mai mult decât un sec “mea maxima culpa”, semnalez aniversarea, în data de 16 aprilie, a 122 de ani de la naşterea lui Charles Chaplin (1889). Nu că ar fi fost mai specială aniversarea de anul acesta (toate sunt la fel de speciale!) şi nici că ar fi fost prea multe lucruri de spus despre Chaplin, în plus faţă de cele deja bine cunoscute. De aceea, nici eu nu-mi propun să glosez pe marginea bio- şi filmo-grafiei lui Chaplin, vă puteţi delecta şi singuri cu ele, cu costuri extrem de mici, infinitezimale, chiar: o simplă apăsare a butonaşului de la mouse. 

Relaxări de week-end (3). Despre regizori, altfel decât prin intermediul filmelor de lung metraj.

Bob Giraldi (Pat Benatar - "Love is a battlefield")

O nouă pagină pe "Cinema, pas cu pas" !

Un cititor al "Cinema, pas cu pas" (Andrei) mi-a scris un e-mail, cu rugămintea de a-i recomanda un set de filme "meritorii". Andrei este în etapa în care descoperă cinema-ul și, din acest motiv, are nevoie de repere. În schimbul de mesaje cu el, am preferat să îmi declin competența în a-i face orice fel de recomandări, argumentul fiind unul simplu și, cred, de bun-simț: ceea ce îmi place mie s-ar putea ca lui să nu i se pară interesant. A fost de acord cu mine. Tot ce am putut să îi sugerez a fost să rămână conectat la blog și să încerce să vizioneze o parte a filmelor despre care am scris sau voi scrie aici. Cine știe, poate le va găsi interesante. 

Între timp, m-am gândit la situația lui Andrei și mi-am dat seama că el nu este decât un reprezentant al unui grup potențial mult mai numeros de tineri entuziaști, care ar dori să vadă filme vechi și bune, pe scurt, să "traverseze" istoria cinema-ului. Din păcate, nu prea au unde să o facă. 

Din acest motiv, am decis să inaugurez o nouă pagină pe blog, CINEMATECA. Aici, veți putea viziona filme în format integral, selecția lor urmând a fi foarte strictă. Cu alte cuvinte, puteți să stați liniștiți, acolo nu veți da peste "rebuturi". Deși efortul de a găsi filmele nu este unul trivial (trebuie respectată inclusiv condiția de a fi disponibile în spațiul public al rețelei Internet - detalii mai jos), mi-l asum integral. 

Regula este următoarea: în dreptul denumirii CINEMATECA, voi adăuga data la care a fost actualizată pagina repsectivă. Astfel, veți știi că am postat ceva nou (de exemplu, CINEMATECA [8.IV.2011], înseamnă că am adăugat un nou film în data de 8 aprilie 2011). Voi proceda în acest fel, deoarece din punct de vedere tehnic, modificările din paginile de ordin secundar ale blog-ului nu sunt raportate de sistemul automat de abonare.


Și încă ceva: deoarece "Cinema, pas cu pas" respectă drepturile de autor, nu voi copia și posta pe blog filme din arhiva personală sau de pe alte site-uri de tip fileshare sau torrente.


Vizionare plăcută!

Relaxări de week-end (2). Parcul național Yosemite, 2011

Filmul, dintr-o altă perspectivă. Riksbank şi noile bancnote.

Încep postarea cu o întrebare pe care vi-o adresez: cât de respectabilă credeţi că este “întreprinderea” cinematografului, literaturii, muzicii într-o anumită societate, fie aceasta aleasă la întâmplare? Şi, mai ales, ce criterii aţi folosi pentru a evalua gradul de onorabilitate de care se bucură acestea? V-aţi bizui răspunsul mai degrabă pe dovezi palpabile ori, aţi prefera să examinaţi de undeva, din “umbră”, atitudinile şi mentalităţile celor din jurul vostru? Oricum aţi proceda, daţi-mi voie să vă anticipez răspunsul. Aş spune cam aşa: fiindcă trăim în România, nu m-ar mira să fiu inundat de un torent de opinii sceptice, neîncrezătoare şi chiar dispreţuitoare din partea voastră în faţa devălmăşiei valorilor din ţărişoara asta. Dar, mă încăpăţânez să insist, oare chiar aşa ar trebui să stea lucrurile? Nicidecum!

L.C., un băiat din Brazilia

Astăzi m-am gândit să vă fac cunoştinţă cu Leandro Copperfield. De acord, dar cine este tipul? E o întrebare legitimă, sunt aproape sigur că nu aveaţi de unde să auziţi de el până acum. Bun, şi? Păi, şi, nimic...E un băiat ca oricare altul, doar că trăieşte în Brazilia. Şi mai are ceva în plus: e PASIONAT de FILM. Am scris intenţionat cu litere mari, pentru că aşa cred că se cuvine. Adică, tipul e atât de pasionat, încât face tot ce poate să ne transmită şi nouă pasiunea lui nebună. Ştiţi cum e atunci când eşti obsedat de un anumit lucru, simţi că ai vrea să îl împărtăşeşti cu cineva. Îmi închipui că dacă entuziasmul este cu adevărat mare, nici nu mai contează cu cine empatizezi. Leandro sigur face parte din categoria asta de indivizi. Iar noi, toţi ceilalţi nu putem decât să ne considerăm norocoşi că ne-a ales ca "parteneri" de dialog. 

O mică excursie în studiourile Disney. Cum se face un film de animaţie?

Walt Disney s-a gândit să lucreze la un lung metraj de animaţie (primul, până atunci nu realizase decât scurt metraje) încă din 1933. Succesul pe care îl avusese cu "Three little pigs" ("Cei trei purceluși") îi dădea, fără îndoială, speranţe. Povestea pe care voia să o ecranizeze era una cunoscută şi populară (spre deosebire de "Purceluși"). Pe 3 iunie 1934, The New York Times anunţă că Disney plănuieşte să investească 250.000$ într-o ecranizare a poveştii "Snow white and the seven dwarfs" ("Albă ca zăpada și cei șapte pitici"). În aceeaşi ediţie a ziarului se preciza: "dacă filmul va dezamăgi publicul, Disney nu exclude posibilitatea de a-l distruge". 

Walt Disney (1901-1966)

Relaxări de week-end (1). Timpul, pe fast-forward

D e azi, o nouă rubrică pe Cinema, pas cu pas: Relaxări de week-end.
Cuvinte puține și imagini din belșug.
Sper să vi se pară interesante. 
Selecția va fi "dură" și, fiți siguri, nu vor ajunge la voi decât lucruri care merită văzute! 


 
Paris.

Apetitul pentru film "noir"

U na din particularităţile de necontestat ale film-ului “noir” este limbajul vizual. Găsim aici coagulate, fără doar şi poate, influenţe ale expresionismului din cinematografia germană de la începutul anilor 1920 şi 1930 (despre acest curent am mai scris pe blog, discutând un exemplu particular, aici), portat în America (obârşia filmul noir) de o parte a cineaştilor emigranţi, între care merită amintiţi Fritz Lang, William Dieterle sau Robert Siodmak. Un bun exemplu al tehnicii de iluminare chiaroscuro, procedeu tehnic folosit pe scară largă în filmul noir este “Faust” (regie F.W. Murnau), despre care am avut o postare aici.