“Chinatown” (Roman Polanski), 1974

In timpul vizionării (de fapt, al re-vizionării), cineva mi-a atras atenţia că filmului îi lipseşte ceva, elementul incriminat fiind "absenţa ritmului"...Pentru o clipă, am stat să mă gândesc dacă am avut aceeaşi senzaţie, după care m-am hotărât să continui vizionarea până la sfârşit, pentru a nu face greşeala de a mă antepronunţa. Într-adevăr, filmul lui Polanski este unul special, deoarece se poziţionează undeva la mijloc între cele două extreme ale creaţiilor de gen: cea a filmului clasic “detectivist”, în care întreaga miză este pontată pe acţiunea energică, care te “ţină în priză”, pompându-ţi fără milă adrenalină în corp şi cea “tradiţionalistă”, a poveştilor cu detectivi "neperisabili", invariabil triumfători, frivoli atunci când e nevoie, dar şi romantici, dacă situaţia o impune...Sunt de părere că această construcţie hibridă a scenariului (Robert Towne) şi realizării regizorale (Roman Polanski), acest melanj de genuri "pur sânge", poate lămuri într-o anumită măsură senzaţia de "trenare a acţiunii" menţionată la început. 

În “Chinatown”, Jake Gittes (Jack Nicholson) fost poliţist în cartierul chinezesc, reprofilat pe anchete private conjugale, întâlneşte o femeie care se pretinde a fi soţia lui Hollis Mulwray (Darrell Zwerling), inginerul şef al companiei Power and Water din Los Angeles. Insinuând că Hollis ar avea o aventură extraconjugală, aceasta îl angajează pe Jake pentru a investiga problema. După ce obţine fotografii compromiţătoare ale lui Hollis în compania unei femei blonde, Jake îşi închipuie că este foarte aproape de rezolvarea cazului.

Jack Nicholson (Jake Gittes)

Între timp, însă, află cu stupefacţie că îşi închiriase serviciile unei impostoare, adevărata doamnă Mulwray (Faye Dunaway) neavând nicio legătură cu ancheta. Mergând mai departe, atunci când Hollis este găsit mort, Jake decide să îşi continue investigaţiile (interesant, de această dată mânat de motive pur personale).

Jack Nicholson și Faye Dunaway (Evelyn Mulwray)

Din această postură, va da piept cu o pleiadă de patroni hrăpăreţi, funcţionari corupţi şi matahale violente, al căror scop pare să fie unul singur: monopolizarea aprovizionării cu apă în oraşul Los Angeles şi regiunea San Fernando Valley. În contraponderea acestei pleiade de figuri stranii, cei afectaţi direct de raţionalizarea resurselor de apă sunt portretizaţi ca nişte personaje sterile, pe alocuri chiar comice (a se vedea scena în care turma de oi intră în sala de şedinţe a primăriei), dar cu siguranţă incapabile să lupte pentru a-şi apăra drepturile.

Jack Nicholson și John Huston (Noah Cross)

Construcţia narativă se dispersează şi se complică încă şi mai mult în momentul în care aflăm că Noah Cross (John Huston), tatăl incestuos al Evelynei Mulwray, ar putea fi, la rândul său, pe lista vinovaţilor. Finalul este tragic, Evelyn este omorâtă, asupra lui Jake pluteşte ameninţarea de a-şi pierde licenţa de detectiv, în timp ce adevăraţii vinovaţi par să beneficieze de circumstanţe favorabile pentru a-şi continua nestingheriţi afacerile. Astfel, majoritatea personajelor suferă o degradare pe parcursul celor peste două ore, ceea ce le face să încheie filmul în situaţii de viaţă mult mai puţin favorabile, dacă nu chiar total nefavorabile (cazul Evelynei) comparativ cu cele în care se găseau la începutul acestuia.

Un final tragic şi “dezamăgitor”, dificil de anticipat pornind de la firul narativ de până la momentul respectiv. Motivul? Disputele dintre Polanski şi Towne cu privire la scenariu şi decizia regizorului de a-l modifica de unul singur în partea sa finală (în varianta Towne, Evelyn fuge în Mexic, acompaniată de fiica şi, în acelaşi timp, “sora” sa, însă şi de Jake!). Bineînţeles, spre protestul vehement al scenaristului titular!

Jack Nicholson și Roman Polanski

O altă dispută celebră care s-a petrecut în “bucătăria” filmului i-a avut, de această dată, ca protagonişti pe Polanski şi pe Robert Evans (producătorul filmului), controversa purtându-se în jurul coloanei sonore. După dezastrul de public înregistrat în cadrul pre-vizionării de la San Luis Obispo, Evans ar fi decis să renunţe la coloana sonoră iniţială, disonantă şi subordonată, se pare, în mod excesiv instrumentelor de percuţie şi să apeleze la “soluţia” de salvare Jerry Goldsmith. Fireşte, o decizie care nu a fost tocmai pe placul lui Polanski. Ca spectator, însă, nu pot decât să mă plasez în această dispută de partea lui Evans (fără să fi avut, fireşte, ocazia să ascult varianta alternativă), deoarece muzica stranie, misterioasă, dar totodată simplistă a lui Goldsmith contribuie decisiv la crearea unei atmosfere unice, aparte, misterioase.

Revenind la film, voi mai comenta doar două aspecte. Primul, titlul: Chinatown. Trebuie spus că în scenariul original, scena finală nu se petrecea în cartierul chinezesc. Cu alte cuvinte, scenariul iniţial conţinea zero indicii explicite ce ar fi putut justifica alegerea titlului. Şi totuşi, un titlu atât de perspicace...Chinatown este, de fapt, starea de spirit a lui Jake, una deloc prielnică, sau, cum ar spune englezii, “fucked up”. Pentru Towne, Chinatown este într-o formă miniaturală, metaforică, un simbol al oraşului Los Angeles, cu părţile lui bune, dar mai ales cu cele rele, un oraş întortocheat, în care există regi, regine, dar şi pioni nevinovaţi, ce se văd prea adesea sacrificaţi cu uşurinţă. Unii critici au mers chiar mai departe, considerând Los Angeles-ul o “formă redusă”, o sinecdocă a sistemului capitalist. O interpretare îndrăzneaţă şi pertinentă, însă doar până la un anumit punct.

Al doilea, temele folosite. Primele două-trei scene ale filmului punctează, prin implicarea directă a lui Jake şi a clienţilor acestuia, tema relaţiilor extraconjugale. Deşi ne-am fi aşteptat la o dezvoltare ulterioară a acestei teme către elemente mai complexe, pe măsura scurgerii minutelor şi a coroborării indicilor oferite, ne dăm seama că, de fapt, acesta va rămâne, în variante permutate, unul din motivele nodale până la finalul filmului. Ca suport în favoarea afirmaţiei, pot fi menţionate relaţia incestuoasă dintre Noah Cross şi fiica acestuia (Evelyn), legătura amoroasă dintre Hollis şi fiica sa vitregă şi chiar aventura lui Jake cu clienta sa (Evelyn, din nou), într-o atitudine vădit contrară principiilor deontologice ale meseriei pe care o practică. Generalizând, Chinatown poate fi considerat un film despre încălcarea unui principiu fundamental într-o societate, cel al relaţiilor incestuoase tabu. Violarea acestui principiu, pe lângă deruta identitară inerentă pe care o generează, poate conduce la suferinţă şi, în cele din urmă, chiar la comportamente extreme, absolut de nejustificat în absenţa acestui viciu.

Polonia                                                            Franța

Germania                                        Cehoslovacia