Georges Méliès s–a născut pe 8 decembrie 1861, într-o familie pariziană de viţă burgheză. A fost al treilea copil al unui artizan de pantofi de lux, la mare căutare în perioada celui de-al Doilea Imperiu francez. În 1868, Méliès se înscrie la liceul Michelet din Vanves, ulterior continuându-şi studiile la Paris, la liceul Louis cel Mare. Încă de la început şi-a manifestat talentul şi apetitul pentru pictură. Deşi părinţii săi nu aveau înclinaţii deosebite spre artă, l-au dus pe micul Méliès la numeroase spectacole, între care şi operele comice ale lui Offenbach. Georges a luat lecţii de sculptură, a manifestat o anume precocitate în poezie, mai târziu având ocazia să îl întâlnească pe celebrul Verlaine. A fost interesat şi de politică. A promovat examenul de bacalaureat în 1880, ulterior lucrând, o scurtă perioadă de timp, alături de părinţi, în afacerea acestora. Pe 18 noiembrie 1881 îşi începe stagiul militar, fiind repartizat - spre încântarea lui - la biblioteca garnizoanei. Urmează cursuri de pictură şi are şansa să îi întâlnească pe Degas şi Huysmans.
 |
| Georges Méliès |
Pentru a-l proteja de o relaţie amoroasă ce părea să îi acapareze întreaga atenţie, părinţii decid să îl trimită la Londra, un bun prilej pentru tânărul Georges de a se familiariza cu limba engleză şi a asimila noi cunoştinţe despre mediul de afaceri.
În Londra, magia se dovedeşte mai atractivă decât afacerile
Ajuns în capitala Angliei, Méliès îşi ocupă timpul vânzând pantofi, continuându-şi, în acelaşi timp, ucenicia în într-un atelier de corsete (!). Perioada în care a locuit la Londra se dovedeşte decisivă pentru viitorul lui, aici având ocazia să descopere lumea magiei. Merge tot mai des la Egyptian Hall of Maskelyne and Cook, unul din teatrele dedicate spectacolelor de magie şi iluzionism. Chiar în acest teatru, John Nevil Maskelyne, unul din cei mai renumiţi iluzionişti englezi, îl iniţiază în arta magiei (Maskelyne se dovedise a fi un inovator în acest domeniu, prezentându-şi numerele de iluzionism sub forma unor scurte scenete).
 |
| John Nevil Maskelyne |
 |
| Afiş de la Egyptian Hall of Maskelyne and Cook |
Ceilalţi doi magicieni care şi-au lăsat într-un mod definitoriu amprenta asupra lui Méliès au fost Joseph Buatier de Kolta şi David Devant. Acesta din urmă l-a învăţat pe Georges toate numerele de magie pe care le ştia, invitându-l chiar să “urce” pe scenă. În ceea ce îl priveşte pe Butier, de la acesta a învăţat Georges numărul magic “Doamna care dispare”, unul din cele mai apreciate la acea vreme şi pe care, ulterior, Méliès l-a folosit şi în filmele sale. Acest număr, care consta în a face să dispară o doamnă aşezată pe un scaun, chiar în faţa audienţei, va fi linia de forţă în jurul căreia se va articula spectacolul scenic al lui Méliès, la teatrul Robert-Houdin. Ulterior, vom vedea aceeaşi magie în filmul "Escamotage d'une dame au theatre Robert Houdin"(1896), devenit un element de referinţă al cinematografiei: pentru prima oară, Méliès foloseşte un efect special, oprind camera de filmat şi modificând obiectele filmate.
 |
| David Devant |
Unul din cele mai bune numere ale lui David Devant era “Visul artistului”, în care un portret de femeie era adus la viaţă în trei dimensiuni, în faţa unei audienţe înmărmurite de curiozitate. În “Le portrait spirituel”, Méliès recrează aceeaşi iluzie.
Revenirea şi stabilirea la Paris
Méliès părăseşte Londra şi se restabileşte la Paris în decembrie 1884. Avea 23 de ani. Pe 29 iunie 1885, se căsătoreşte cu Eugenie Grenin, o orfană, moştenitoare înstărită şi pianist virtuoz. Vor avea doi copii: Georgette, în 1888 şi André, născut în 1901. Méliès se alătură departamentului de contabilitate al afacerii familiei, însă ceea ce părea să îl atragă cel mai tare era să repare maşinile din fabrica de pantofi.
La scurt timp după sosirea la Paris, îl întâlneşte pe Voisin, vânzător de maşini automate, dar şi magician. Acesta din urmă se producea pe scena muzeului Grévin (deschis în 1882), unde un mare număr de amatori îşi prezentau invenţiile şi făceau dovada îndemânării lor. Méliès îşi perfectează abilităţile de magician şi, în martie 1886, performează în cadrul unui spectacol la Cabinet Fantastique (din cadrul muzeului Grévin). Fiind remarcat, primeşte un angajament din partea teatrului de magie Galerie Vivienne. În această perioadă, Méliès se ocupă şi de studiul fotografiei şi, poate chiar mai important, îşi extinde “reţeaua” de cunoştinţe în lumea teatrului şi a spectacolului. Voisin este primul care îi aduce în atenţie numele teatrului Robert-Houdin, încurajându-l chiar să îl achiziţioneze. În 1888, tatăl său se retrage din afacere, ocazie cu care Méliès se decide, la rândul lui, să o abandoneze. Îşi vinde partea de afacere fraţilor săi, primind în schimb 500.000 franci (aproximativ 1,5 milioane euro în banii de azi) şi o casă în Montreuilsous-Bois.
 |
| Cabinet fantastique, la Muzeul Grevin |
 |
| Interior al teatrului Robert Houdin |
Sursa: “Culoarea redescoperită a <<Voiajului în lună>>”, 2011
Pentru restul episoadelor, click aici.
0 comentarii:
Post a Comment