Să admitem că aţi citit deja câteva piese de-ale lui Tennessee Williams iar printre acestea, s-a întâmplat să se numere şi “Noaptea iguanei”. Bun. Lectura a fost interesantă şi asta pentru că fără discuţie aţi avut în mână unul din cele mai bune texte dramatice ale americanului (considerat, nu întâmplător, ultimul său mare succes). Cu puţin noroc, aţi identificat şi “acea” particularitate, acel “ceva” care conferă o notă aparte piesei în raport cu celelalte ale autorului. Deznodământul...Ei bine, da, în “Noaptea iguanei” suntem răsfăţaţi cu un final croit într-o cheie optimistă, demers totalmente opus acelui tragism insurmontabil din “Pisica pe acoperişul fierbinte” sau “Un tramvai numit dorinţă”.
