Artă și moralitate în fotografii de epocă din anii 1920

Îmbrăcați la patru ace, aruncând priviri senine și candide (dar pe alocuri, și sfidătoare) camerei de luat vederi, personajele din fotografiile de mai jos pot fi cu ușurință luați drept exponenți ai societății progresiste a vremii: Australia anilor 1910-1930. Absolut nimic nu trădează statutul lor aparte, excentricitatea existenței lor. Mai mult, instantaneele pe care le vom admira îți distrag parcă în mod subtil atenția de la datele biografice ale personajelor, punându-ne, în schimb, în fața unor realizări tehnice deosebite. Este de admirat atât calitatea în sine a fotografiilor (conservate în stare excelentă, nu cred că a fost vorba de vreo restaurare la mijloc), cât și ipostazele de-a dreptul neașteptate, adesea complet relaxate, frizând chiar ironia, ale protagoniștilor. Oare admirarea unor fotografii în care sunt imortalizați criminali notorii ai vremii pune în vreun fel sub semnul întrebării integritatea (morală a) simțului estetic al privitorului? Nu am (încă) un răspuns la această întrebare...

Pe "aripile" unui film mut restaurat

Am mai spus-o și nu obosim deloc să o repetăm, "Cinema, pas cu pas" este mai mult decât interesat de orice restaurare a peliculelor din perioada filmului mut. De data aceasta, avem ocazia să vorbim despre primul film gratulat, în 1929, cu laurii Oscar-ului. Nu, asta nu înseamnă în vreun fel că devenim comerciali sau ne lăsăm purtați de valul celor cu ochii țintuiți asupra cuvântului care începe cu "O". Nicidecum! Filmul este unul extrem de interesant, un cocktail veritabil de adrenalină - și ce senzații!-, considerat de unii ultima mare realizare a anilor 1920. Pe frontispiciu, stau scrise cu litere de-o șchioapă: Gary Cooper, Clara Bow, Richard Arlen și Buddy Rogers. Cu avantajul conferit de vizionarea filmului, dați-mi voie să pun oareșce "bețe-n roate" arsenalului de marketing tipic americănesc (da, funcționa perfect și pe vremea aceea!) și să restatuez ordinea: Buddy Rogers, Clara Bow, Richard Arlen și, în fine, Gary Cooper. Așa e mai mult mai corect. Ar fi injust să îi acordăm primatul lui Gary Cooper...la două ore și jumătate cât durează filmul, apariția lui - de vreun minut și jumătate - nu poate fi considerată mai mult decât una "cometică". Înainte să las introducerea să-mi scape de sub control, lucru care aproape că s-a întâmplat, mă grăbesc să vă spun numele filmului: "Wings". "Aripi" către sublim!

Clara Bow, fotografie promoțională pentru filmul "Wings", 1927

George Eastman - o biografie schiţată în benzi desenate

După "leapşa" pe tema Kodachrome şi în anticiparea unei postări în care vom vorbi despre spectaculoasa prăbuşire a imperiului Kodak - o bună lecţie pentru firmele care activează în medii puternic concurenţiale - vă provoc la o nouă incursiune în lumea benzilor desenate. De data asta vom marca, în formă comprimată, câteva jaloane din viaţa şi activitatea lui George Eastman, inventatorul rolei de film şi fondator al mult titratei companii Eastman-Kodak. După o istorie teribil de interesantă a companiei, întinsă pe o perioadă de timp aproape neverosimilă (133 de ani!), solicitarea, la începutul acestui an, a declanşării procedurii de faliment pare mai degrabă desprinsă dintr-un film de ficţiune. Şi totuşi, realitatea este necruţătoare şi nu s-a dovedit a fi mai concesivă nici în privinţa firmei americane. Dar, toate aceste detalii, într-o postare viitoare. Azi ne ocupăm de George Eastman.

George Eastman (1854-1932)

Eadweard Muybridge, fotograful pionier al cinematografiei. Episodul 3: cariera fotografică.

După intermezzo-ul sprinţar care a fost episodul al doilea al serialului, revenim la lucruri ceva mai serioase. În primul episod am schiţat câteva idei pe tema Muybridge cineastul vs. Muybridge fotograful. Spuneam atunci că într-o manieră întrucâtva injustă, englezul este adesea considerat un pionier al cinematografiei când, de fapt, ceea ce-l interesa cu adevărat era studiul mişcării, dar numai după ce în prealabil aceasta fusese izolată şi redusă la o succesiune de cadre fixe, imobile (instantanee fotografice). Mai mult, în cea mai mare parte a carierei, Muybridge a cochetat în modul cel mai direct cu fotografia, fie aceasta "de portret" ori "de călătorie". 

Eadweard Muybridge

Eadweard Muybridge, fotograful pionier al cinematografiei. Episodul 2: o viaţă sub formă de benzi desenate.

După episodul introductiv (aici), este momentul să trecem în revistă câteva date biografice şi profesionale ale protagonistului nostru, Eadweard Muybridge, pentru a-l cunoaşte mai bine. De cele mai multe ori, acest tronson tinde să devină cu uşurinţă excesiv de plictisitor şi, poate din această cauză, este în general ignorat de cititori. Pentru a nu cădea în perfida capcană, sunt nevoit să improvizez...Sper să vă placă ce a ieşit. Pentru a nu fi greşit înţeles, menţionez de la început că materialul este preluat dintr-o revistă americană din 1945. Autorii scenariului ilustrat îl califică pe Muybridge drept "grandfather of motion pictures". Să fie, oare, doar o altă "etichetă"?

Eadweard Muybridge, fotograful pionier al cinematografiei. Episodul 1: prolegomene.

De câteva luni bune am postat pe prima pagină a blogului o fotografie animată, despre care nu am oferit, până acum, niciun detaliu. Intitulată "A couple waltzing", aceasta este creaţia din 1903 a lui Eadweard Muybridge.

Dacă nu aţi auzit niciodată până acum de acest personaj fabulos, daţi-mi voie să mă îndoiesc, sincer, că personajul mai este, începând de azi, un necunoscut pentru oricare dintre noi. Motivul e simplu: doodle-ul de la Google. Iar dacă nici acum nu sunteţi convinşi că aţi auzit de Muybridge, staţi liniştiţi, nu o să mă supăr. Dimpotrivă, o să vă invit să apăsaţi cu mouse-ul aici pentru a descoperi una din cele mai cunoscute fotografii, pe care sunt sigur că aţi văzut-o cel puţin o dată până acum. Pentru cei care citesc postarea după data de 9 aprilie a.c., link-ul anterior nu va mai fi valabil. De aceea, reproduc mai jos doodle-ul cu pricina. Şi, apropo, dacă apăsaţi butonul play, veţi vedea şi animaţia (nu însă şi în poza de mai jos...).

"La vie et la passion de Jesus Christ", 1903

Fiindcă intrăm în Săptămâna patimilor, vă propun spre vizionare un film despre viața și patimile lui Iisus Hristos, intitulat chiar așa: "La vie et la passion de Jesus Christ". Anticipând avalanșa de filme cu care vom fi bombardați în a doua parte a săptămânii viitoare, am decis să fac eu primul pas, propunându-vă un film ceva mai special, mai exact unul mut. Regizori: Lucien Nonguet și Ferdinand Zecca. Anul de apariție: 1903. Companie producătoare: Pathe . Pentru vremea respectivă, durata filmului era una considerabilă: 45 minute.

Tipuri de pelicule utilizate în cinematografie (fotografie)

Revin la o temă abordată în câteva rânduri pe blog, recte tipurile și dimensiunile peliculelor folosite în cinematografie. Am spus-o în mod repetat în articolele tematice "Abel Gance", oarecum cu titlu de curiozitate, că sistemul triptic de proiecție (cunoscut și sub denumirea de poliviziune) a fost ceva unic în istoria cinematografiei, probabil irepetabil. De altfel, chiar și acum, în pofida progreselor tehnologice, poliviziunea continuă să fie cu mult înaintea vremurilor. E unul din motivele pentru care nu vom vedea prea curând o variantă a recent restauratei capodopere "Napoleon" inscripționată pe DVD sau pe alt suport digital. 


Lăsând la o parte aceste cazuri de excepție, vă propun să facem o scurtă trecere în revistă a tipurilor de pelicule și a dimensiunilor acestora. Este de la sine înțeles că unui astfel de exercițiu cu greu îi mai putem găsi veleități în plină eră digitală. Intenționez, însă, ca în câteva postări viitoare să vorbesc despre restaurarea unor pelicule din perioada filmului mut. Pentru acele discuții, pelicula cinematografică va fi, fără discuţie, ingredientul principal. De unde şi logica demersului de faţă.

"Cinema, pas cu pas", pe Twitter!

Începând de azi, "Cinema, pas cu pas" are propria identitate în rețeaua de socializare Twitter. Puteți accesa profilul nostru aici. Sper să ne intersectăm pașii și în această lume virtuală. Așa cum v-ați obișnuit, găsiți o agregare a tuturor rețelelor în care suntem prezenți în partea dreapta (sus) a blogului, sub titulatura generică "Urmăriți blogul!". Numai bine!

Abel Gance, regizorul (episodul 5)

Cealaltă operă mare a lui Abel Gance, "Napoleon", are o im­portanţă cel puţin comparabilă cu aceea a "Roţii", atât pe planul expresivităţii cât şi al tehnicii. Criticii şi spectatorii de azi sînt constrânşi să judece filmul după pelicula proiectată în 1956 la Paris cu un succes care-i dovedea perenitatea. Or, trebuie neapă­rat să spunem că această peliculă nu e decât ruina operei originale, care este la rândul ei rezultatul a patru ani de muncă (primul tur de manivelă s-a tras la 4 iunie 1924) şi nu reprezenta în intenţia autorului decât prima parte a unei epopei care avea să cuprindă întreaga viaţă a lui Napoleon. Acest proiect îndrăzneţ n-a putut fi înfăptuit.