(Ovidiu) Gologan era un pasionat al efectelor fotografice și căuta cu insistență unghiulații inedite.
Într-o astfel de împrejurare, trebuia să-l filmeze pe Mareșalul Antonescu ieșind din Atheneul Român unde asistase la o comemorare. Se postează cu aparatul de filmat la ușa de ieșire, între două coloane și așteaptă să apară Mareșalul. Dar, pentru ca ieșirea să nu pară prea banală, Gologan s-a gândit să-i dea o notă mai aparte și când Ion Antonescu a apărut în cadrul ușii, a efectuat un mic traveling, de circumstanță, pornind din planul zero al coloanei și oprind obiectivul pe cadrul ușii de intrare.
Când Mareșalul a zărit un om care se furișează în dosul unei coloane și îndreaptă spre el un aparat lipit de ochi...pentru o clipă a tresărit crezând că este ținta unei încercări de atentat.
Bineînțeles că totul s-a explicat pe moment, dar ca urmare a acestui incident, Biroul Cinema din M.St.M. (n.n. Marele Stat Major) a primit de la Președinția Consilului de Miniștri ordin ca sergentul t.r. Ovidiu Gologan să fie înlocuit din funcția de operator cinematografic pe lângă persoana domnului Mareșal cu un ofițer. Iar singurul ofițer în specialitate eram eu.
(Traian Popescu-Tracipone, Arhiva Națională de Filme, “Fâșii de peliculă”, Dosar A2259, vol.427, fila 7)*
 |
|
| Ovidiu Gologan, Liviu Ciulei și Ana Szeles pe platoul de filmare la "Pădurea spânzuraților" |
|
