Ieri seară (2 decembrie) hoinăream, în drumul atât de bătătorit de la serviciu către casă, prin apropierea teatrului Odeon. La un moment dat, o picătură de apă s-a desprins de pe streaşina teatrului şi mi-a căzut pe cap. Am ridicat privirea şi, ca printr-o minune, mă aflam în faţa unui afiş încrustat în geamul sălii studio a teatrului, pe care scria simplu: “Filmul pe scenă / 1”. Mi-am adus imediat aminte de promo-urile din revistele digitale care anunţau debutul unui program găzduit de Teatrul Odeon şi coordonat de Andreea Vălean, adică exact cel de mai sus, “Filmul pe scenă”. Dacă tot ajunsesem, printr-o coincidenţă fericită, la locul faptei, am decis să intru. În foaierul teatrului, două fly-ere tipărite de organizatori ne informează, cu oareşce zgârcenie, că în seara cu pricina, gazda noastră va fi Răzvan Rădulescu, un personaj cuibărit confortabil în conştiinţa cinefilului de aiurea, atent cât de cât la cinematografia românească din ultimii ani.
