Până la ora la care postez acest articol, impresia este că s-a cam scris totul despre film. Şi în bună măsură, chiar aşa şi este. Cu toate acestea, nicio recenzie din cele pe care le-am citit până acum nu s-a ocupat de un “personaj” pe care îl consider a fi nu doar fascinant, ci şi revelator pentru înţelegerea anumitor aspecte ale structurii narative a filmului: arhitectura. Este onest să spun că la prima vizionare am ignorat aproape complet acest "personaj", fiind mai degrabă interesat de firul epic central al filmului. La re-vizionare, însă, am constatat că Peter Netzer investeşte “o cantitate apreciabilă de cadre” în acest personaj, pentru ca prezenţa lui să fie doar întâmplătoare şi, prin urmare, ignorabilă. Deşi mi se pare relevant, mă voi feri, totuşi, să exagerez importanţa acestui factor, pentru a nu cădea într-un derizoriu al supra-interpretării.
