Dubbing-ul este modalitatea de înlocuire a unor voci cu altele, operaţie ce are loc în faza de post-sincron a producţiei unui film. Dar, tot dubbing este şi situaţia în care actorii titulari înregistrează efecte sonore sau replici după încheierea filmărilor, pentru a remedia calitatea audio precară a materialului original. Cea de-al doilea tip de dublaj se practică în marea majoritate a filmelor moderne, fiind cunoscută sub numele alternativ de “looping”. În limbajulul obişnuit, atunci când cineva foloseşte termenul “dubbing”, ne gândim imediat la situaţiile de transfer a unei variante de film dintr-o limbă în alta. Alături de subtitrare, dubbing-ul este cea mai des practicată modalitate de a realiza acest lucru. În articolul de faţă, însă, vom desemna prin dubbing situaţiile de intervenţie asupra peliculei în etapa post-filmare, necesare pentru a remedia anumite deficienţe ale actorilor (de ex., situaţiile în care aceştia nu pot cânta, vorbi limbi străine etc.).
