Piaţa filmelor analogice continuă să se "subţieze"

După semi-necrologul închinat "Kodachrome"-ului (link aici), "Cinema, pas cu pas" este în situaţia neplăcută de a vă da o altă veste proastă: producătorul japonez Fujifilm a anunţat că va scoate din fabricaţie două din filmele sale profesionale. E vorba de Fujichrome Velvia 100F şi Velvia 50. Mai exact, este vorba de formatele pe 35 mm, 120 mm şi 102x127 mm (4x5) ale gamei Velvia 100F şi, respectiv, 4x5 şi 8x10 ale gamei Velvia 50. Se pare că ultimele stocuri vor fi puse în vânzare în decembrie, în Marea Britanie (aviz amatorilor!). După atâtea veşti proaste, iată şi una bună: gama Velvia 50 îşi va menţine formatele pe 35 mm şi 120 mm. Oficialii companiei japoneze au invocat în sprijinul deciziei diminuarea cererii la nivel mondial, pe fondul popularităţii în creştere a formatului digital. Cu toate acestea, Fujifilm va continua să producă filme analogice, însă doar parţial şi pe cele având la bază halogenura de argint (din gama Velvia). 

Parţial, problemele companiei sunt legate şi preţurile ridicate ale materiilor prime necesare pentru realizarea acestui tip de filme. De exemplu, Velvia 50 a ieşit din fabricaţie în 2005, ca urmare a dificultăţilor de achiziţie a materiilor prime necesare, însă producţia a fost ulterior reluată, în august 2007, pe măsură ce Fujifilm a dezvoltat unele materii prime alternative.

În 2010, Fujifilm renunţase la alte trei produse din gama profesională, şi anume Neopan 400 120 mm, Superia reala 35 mm şi Pro 160S 35 mm. Câteva luni mai târziu, a ieşit din fabricaţie şi gama Fujichrome Sensia.

Tipuri de pelicule utilizate în cinematografie (fotografie)

Revin la o temă abordată în câteva rânduri pe blog, recte tipurile și dimensiunile peliculelor folosite în cinematografie. Am spus-o în mod repetat în articolele tematice "Abel Gance", oarecum cu titlu de curiozitate, că sistemul triptic de proiecție (cunoscut și sub denumirea de poliviziune) a fost ceva unic în istoria cinematografiei, probabil irepetabil. De altfel, chiar și acum, în pofida progreselor tehnologice, poliviziunea continuă să fie cu mult înaintea vremurilor. E unul din motivele pentru care nu vom vedea prea curând o variantă a recent restauratei capodopere "Napoleon" inscripționată pe DVD sau pe alt suport digital. 


Lăsând la o parte aceste cazuri de excepție, vă propun să facem o scurtă trecere în revistă a tipurilor de pelicule și a dimensiunilor acestora. Este de la sine înțeles că unui astfel de exercițiu cu greu îi mai putem găsi veleități în plină eră digitală. Intenționez, însă, ca în câteva postări viitoare să vorbesc despre restaurarea unor pelicule din perioada filmului mut. Pentru acele discuții, pelicula cinematografică va fi, fără discuţie, ingredientul principal. De unde şi logica demersului de faţă.

O "leapşă" pe tema Kodachrome

Zilele trecute m-am trezit pe pagina de Facebook a blogului cu o postare interesantă: un filmuleţ de 4' şi jumătate din 1922, realizat de compania Kodak pentru testarea noii pelicule Kodachrome. Stăteam aşezat în faţa ecranului, urmărind filmul, şi pur şi simplu nu-mi venea să cred că văd o secvenţă realizată cu 13 ani înainte de comercializarea primei role Kodachrome! Uimitor! După ce am ieşit, mai mult obligat-forţat, din starea de reverie, mi-a venit ideea să transform totul într-o "leapşă". Sunt sigur că autoarea surprizei nu se va supăra...Şi ce poate fi mai simpatetic în contextul propus de Simina, decât să închid cercul şi să vă spun câteva ceva despre ultimul film Kodachrome tras vreodată. Spun asta deoarece, în cazul în care nu ştiaţi, Kodachrome nu mai există, pur şi simplu pentru că între timp "omenirea" a trecut, cu tot cu arme şi bagaje, în tabăra filmului digital. Mai are rost, oare, să adaug: "din păcate"?