Adjectivul “grotesc” a fost iniţial folosit cu referire la frescele decorative descoperite în ruinele vilei lui Nero – Domus Aurea (“Casa de aur”) – din Roma. Etimologic, cuvântul “grotesc” derivă din latinescul “grotto”, cu semnificaţia “mică gaură” sau “scobitură”. Excavarea camerelor şi coridoarelor acoperite cu pământ din Domus Aurea, în care au fost găsite frescele, s-a produs în ultimele două decade ale secolului al XV-lea. Motivele ornamentale descoperite acolo erau cel puţin bizare: diverse fantezii “anatomice”, mici bestii şi capete umane stilizate, toate grupate în motive decorative compacte.
La începutul secolului XVI, artiştii au început să includă elemente decorative “groteşti” în propriile lucrări, dând astfel naştere unor opere de artă contemporane. Unul din primele cele mai bine cunoscute exemple sunt picturile murale ale lui Perugino, realizate pentru Colegiul Cambio din Perugia (1500) - vezi imaginea de mai jos. Dar, şi mai important pentru răspândirea lor ulterioară a fost decizia lui Raffaello Sanzio (Rafael), care a studiat şi apoi copiat elementele decorative, incluzându-le în schemele decorative pregătite pentru Loggia de la Vatican, Loggetta Cardinalului Bibiena şi Loggia lui Psyche de la Vila Farnesina. O mare parte din aceste decoraţiuni au fost lucrate de asistenţii lui Rafael, Giulio Romano şi Giovanni da Udine.
 |
| Picturile murale ale lui Perugino |
