Începând de prin anii 1960, odată cu re-aducerea “la lumină”, asemenea unui vestigiu arhitectonic deshumat, a peliculei lui Tod Browning (“Freaks”, 1932) – considerată bizară, cel puţin prin linia narativă abordată – filmul s-a impus în categoria clasicelor incontestabile. Deşi unii critici s-au încăpăţânat în a-l eticheta în genul horror, o simplă vizionare la "rece" ne demonstrează cât de mult s-au putut înşela aceştia. Lumea evoluează şi, odată cu ea, inerent, valorile se reconfigurează în perimetre noi, uneori surprinzătoare. Ceea ce la un moment dat a fost considerat excentric, pătrunde astăzi în mainstream, cu aceeaşi uşurinţă cu care status quo-ul altei perioade istorice se poate perima şi părea hilar contemporanilor.
