Cealaltă operă mare a lui Abel Gance, "Napoleon", are o importanţă cel puţin comparabilă cu aceea a "Roţii", atât pe planul expresivităţii cât şi al tehnicii. Criticii şi spectatorii de azi sînt constrânşi să judece filmul după pelicula proiectată în 1956 la Paris cu un succes care-i dovedea perenitatea. Or, trebuie neapărat să spunem că această peliculă nu e decât ruina operei originale, care este la rândul ei rezultatul a patru ani de muncă (primul tur de manivelă s-a tras la 4 iunie 1924) şi nu reprezenta în intenţia autorului decât prima parte a unei epopei care avea să cuprindă întreaga viaţă a lui Napoleon. Acest proiect îndrăzneţ n-a putut fi înfăptuit.
