Generații...de la Muybridge și Edison, până la Jean Michel Jarre!

Tipuri de pelicule utilizate în cinematografie (fotografie)

Revin la o temă abordată în câteva rânduri pe blog, recte tipurile și dimensiunile peliculelor folosite în cinematografie. Am spus-o în mod repetat în articolele tematice "Abel Gance", oarecum cu titlu de curiozitate, că sistemul triptic de proiecție (cunoscut și sub denumirea de poliviziune) a fost ceva unic în istoria cinematografiei, probabil irepetabil. De altfel, chiar și acum, în pofida progreselor tehnologice, poliviziunea continuă să fie cu mult înaintea vremurilor. E unul din motivele pentru care nu vom vedea prea curând o variantă a recent restauratei capodopere "Napoleon" inscripționată pe DVD sau pe alt suport digital. 


Lăsând la o parte aceste cazuri de excepție, vă propun să facem o scurtă trecere în revistă a tipurilor de pelicule și a dimensiunilor acestora. Este de la sine înțeles că unui astfel de exercițiu cu greu îi mai putem găsi veleități în plină eră digitală. Intenționez, însă, ca în câteva postări viitoare să vorbesc despre restaurarea unor pelicule din perioada filmului mut. Pentru acele discuții, pelicula cinematografică va fi, fără discuţie, ingredientul principal. De unde şi logica demersului de faţă.

Despre cariera lui Eugen Sandow și primele imagini "mișcătoare"

Debutul din 1889 al lui Eugen Sandow pe scena londoneză a fost fulminant. La acea vreme, Samson, culturist născut în Franța apărea regulat în spectacole organizate la Alhambra Music Hall, în Westminster. Într-una din seri, Samson și asistentul acestuia, Cyclops, lansează o provocare publicului: cei care imită exercițiile lui Cyclops, vor primi 100 de lire; pentru cei care reușesc să reproducă exercițiile lui Samson, premiul era de cinci ori mai mare. Pe 29 octombrie 1889, un bărbat din audiență, Sandow, acceptă provocarea...

Desen-portret al lui Sandow, din decembrie 1902, Weekly Press

[CINEMA VINTAGE] - Filme redescoperite din "pre-istoria" cinematografiei

În seria dedicată lui Georges Méliès am menţionat în treacăt numele lui George W. Paul şi pe cel al lui Birt Acres şi am postat un scurt-metraj al celor doi, "Peisaj cu mare agitată la Dover" (detalii, aici). Astăzi, revin succint asupra carierei acestor pionieri ai cinematografiei, pentru ca în finalul postării să vă prezint o colecţie mai amplă de scurt-metraje ale celor doi. 

Kineopticon, prima cameră de filmat din Marea Britanie, inventată de Birt Acres

[CINEMA VINTAGE] - Două articole româneşti din anii 1920 despre muzica din sala de proiecţie

În prima decadă de la apariţia filmului mut, muzica era unul din ingredientele esenţiale pentru a garanta succesul filmelor proiectate. Deşi nimeni nu ar avea temei să conteste acest lucru, practica acompaniamentului filmelor a fost diferită de la ţară la ţară (în acele vremuri chiar şi de la continent la continent!). De pildă, în SUA şi Europa, erau preferate muzica populară şi muzica “de artă”. Multe ţări gravitau în jurul sonorităţilor naţionale, fie acestea populare ori tradiţionale. În Rusia, de pildă, acompaniatorii preferau muzica nativă a ţării, chiar dacă uneori melodiile interpretate nu aveau nici în clin nici în mânecă cu filmul proiectat. Aşa cum se menţionează în primul articol reprodus mai jos (semnat de Julian Pop), şi în cinematografele din România “să întâmplă şi azi foarte des ca să se auză în scene duioase marşuri şi în episoade dramatice arie de dans”.

Georges Méliès, magicianul filmului mut - episodul 3

Rola de film!

Una din cele mai de răsunet invenţii ale epocii i-a aparţinut lui George Eastman, fotograf amator, care a dezvoltat în 1884 prima bandă flexibilă de film şi a comercializat prima rolă de film având la bază nitratul de celuloză (atenţie, nu nitroceluloză!) în 1889. Cu alte cuvinte, inventase mediul necesar pentru surprinderea imaginilor în mişcare, contribuind, astfel, la dezvoltarea accelerată a cinematografului din anii următori. 

George Méliès