"Napoleon" continuă să facă "victime"

Astăzi a apărut un articol în ediţia europeană a "Financial Times" despre "Napoleon". În linii mari, sunt reluate informaţii cunoscute, însă, ca de obicei, cei de la FT reuşesc şi de data asta să îmbine aproape perfect stilul laconic cu informaţia exhaustivă. A ieşit un articol uşor de citit şi autoreferenţial despre proiecţiile în ediţie extrem de limitată (patru la număr) ale filmului, programate în aceste zile la Oakland Paramount. M-a amuzat felul lapidar în care jurnaliştii englezi deturnează orice încercare de a face lumină în culisele întâlnirii din 2010 (Los Angeles) între Kevin Brownow (artizanul actualei variante restaurate a filmului) şi Francis Ford Coppola (titularul drepturilor de difuzare în SUA ale filmului). Deşi nu am reuşit să aflu motivul pentru care Coppola ar fi fost de acord cu cele patru proiecţii ale variantei Brownlow-iene pe teritoriul american, mă mulţumesc să constat pur şi simplu că lucrul acesta s-a întâmplat. Din păcate, au mai rămas doar două şi, din câte ne povestesc cei care au fost în sală pe 24 şi 25 martie, evenimentul nu trebuie ratat sub niciun chip! Norocoşilor (i.e. "victimelor" din titlul postării) nu pot decât să le urez încă o dată "vizionare plăcută"!

"Napoleon" (Abel Gance, 1927), ghid selectiv al spectatorului

Pornind de la premisa că puțini compatrioți se vor număra printre cei 3000 de spectatori care vor asista la premiera filmului (în Oakland, la Paramount Theater, pe 24, 25, 31.03 și 1.04), m-am gândit să postez câteva materiale care să vă introducă în atmosfera evenimentului. După cum am mai spus-o și cu altă ocazie, varianta integral restaurată a peliculei care urmează a fi prezentată îi aparține lui Kevin Brownlow, în timp ce coloana sonoră este semnată de Carl Davis. Așadar, să începem.

Premieră mondială - proiecția în variantă integrală a filmului "Napoleon" (Abel Gance, 1927)

Cineva spunea la un moment dat, inspirat: "după 24 martie, lumea se va împărți încă o dată în două: cei care au văzut și cei care nu au văzut varianta restaurată a filmului <Napoleon>". De ce? E simplu: vor fi doar patru proiecții (24.03, 25.03, 31.03 și 01.04), după care cine știe cât timp va mai trece până vom auzi din nou de peliculă. De fapt, cam asta s-a întâmplat și după precedenta proiecție, din 1981, care a avut loc tot în Statele Unite: au trebuit să treacă mai bine de 30 de ani ca să avem din nou șansa să vorbim despre film. De data aceasta, Kevin Brownlow, cel care s-a ocupat de restaurarea filmului pentru a o aduce cât mai aproape de varianta regizorală inițială a lui Abel Gance, ne promite și un adevărat regal, din care nu vor lipsi surprizele, cum ar fi, de pildă, proiecția în triptic, despre care am mai vorbit pe blog și cu altă ocazie.

Astăzi aș vrea să vorbim puțin despre afișele de promovare ale filmului, așa cum s-au succedat ele de-a lungul timpului. Voi lăsa imaginile să vorbească de la sine, reducând la minim intervențiile scrise.