"Cinema, pas cu pas", un blog...portocaliu

Nu mi-am pus niciodată la modul foarte serios întrebarea “de ce blogul <Cinema, pas cu pas> e colorat preponderent în portocaliu?”. Ce ştiu însă sigur e că nu are nicio legătură cu acel portocaliu la care probabil că deja v-aţi gândit. Îmi amintesc doar că a fost o culoare care mi-a plăcut şi care mi s-a părut, în plus, a nu fi foarte obositoare pentru cei care doresc să petreacă 5-10 minute citind postările de pe blog. De curând, însă, am descoperit ceva interesant, care ar putea justifica, la modul subliminal, fireşte, alegerea  portocaliului.

Să luăm o fotografie oarecare, cum este cea de mai jos:

Fireşte, o putem admira, ne putem da cu părerea despre calitatea ei artistică, o putem aşeza într-o ramă de tablou, pe care să o agăţăm apoi de un perete etc. În plus faţă de toate astea, am putea s-o studiem din perspectiva nuanţelor/culorilor utilizate. Pentru aceasta, e suficient să folosim unul din sutele de coduri disponibile pe internet şi să extragem într-o formă intuitivă, uşor de urmărit, întregul spectru coloristic al imaginii respective. Pentru fotografia anterioară, rezultatul analizei este prezentat în histograma următoare:

Graficul de tip "pie chart" ne arată ponderea fiecărei culori în ansamblul coloristic al imaginii. Graficul înconjurător ilustrează nuanţele utilizate, într-un continuum de culori, trecerea de la unele la altele având loc în mod progresiv.

Pentru ilustrare, să alegem încă un exemplu.

Pornind de la aceasta, un tânăr inginer, Vijay Pandurangan, şi-a stabilit un obiectiv de-a dreptul ambiţios: să analizeze distribuţia culorilor în afişele de film începând din 1914, până în prezent. În analiza sa, Vijay a ignorat cele două extreme ale spectrului coloristic, respectiv albul şi negrul. Cu restul culorilor, a realizat histograme pe 99 de linii, fiecare din acestea corespunzând tuturor afişelor lansate în fiecare din cei 99 de ani.

Fiecare linie reprezintă un an (de ex., 1914) şi distribuţia culorilor afişelor lansate în anul respectiv.

Grafic de tip "plăcintă" cu distribuţia culorilor pe afişele din 1914.

În pasul următor, Vijay a realizat o viziune unificată a culorilor, cu ignorarea caracteristicilor de luminozitate şi saturaţie, astfel încât să obţină o tendinţă a frecvenţei de apariţie a culorilor, precum şi dinamica acesteia pe parcursul anilor.

Concluzie: aşa cum vă aşteptaţi dacă aţi citit prima parte a postării, culoarea predominantă este portocaliul (aşadar, avem un “all-time winner”!). În perioadele mai recente, însă, portocaliul a făcut tot mai mult loc nuanţelor mai închise, preponderent celor bazate pe culoarea albastru. Interesant…

Pentru mai multe detalii de ordin tehnic, puteţi vizita pagina lui Vijay, aici.