Louis Feuillade, maestrul serialului: de la "Fantomas" la "Judex"

Regizor, pionier al filmului, scenarist și producător. Louis Feuillade s-a născut la Herault (în sudul Franței), în 1873, într-o familie înstărită. Părinții săi se îndeletniceau cu comercializarea vinurilor. În tinerețe, Feuillade se arată interesat de literatură, înclinațiile sale artistice fiind însă concretizate mai târziu, inclusiv în producția de film. Deocamdată, însă, tânărul Feuillade este la vârsta la care scrie poezii și scurte articolașe pentru presa locală. După terminarea școlii, lucrează pentru o scurtă perioadă de timp în firma părinților. Moartea tatălui său îi ghidează pașii spre Paris, cu intenția fermă de a deveni scriitor. Traversează o perioadă dificilă în capitala Hexagonului, dar reușește, în cele din urmă, să semneze un contract cu revista "Revue mondiale". 

Louis Feuillade

Pentru a câștiga bani în plus, necesari întreținerii familiei (soția și fiica), scrie scenarii, pe care le vinde unor case de producție, între care și celebrei companii Gaumont. Calitatea desăvârșită a materialelor elaborate îi convinge pe cei de la Gaumont, în 1906, să îi ofere un post de scenarist. Scuccesul de care s-a bucurat Feuillade a fost însă unul cu mult mai mare decât ar putea-o indica simpla poziție de scenarist iar în 1907 o înlocuiește pe celebra Alice Guy în poziția de director de producție. Trebuie să recunoaștem, o ascensiune extrem de rapidă, chiar și după standardele actuale ale industriei...

În timpul perioadei petrecute la Gaumont, Feuillade a realizat sau a contribuit la realizarea (efectivă) a sute de filme! Imensul catalog al "tânărului minune" tranzitează zeci de genuri, începând cu filmele de magie (multe din ele în tradiția celor realizate de George Melies), trecând prin drame, filme istorice, de suspense și ajungând până la drame cu subiecte biblice. În pofida portofoliului extrem de generos de filme la care a lucrat, Feuillade va rămâne în istoria cinematografiei mai ales prin serialele realizate. Asupra acestora ne vom opri și noi în postările dedicate francezului.


Înainte să continuăm, trebuie menționat că genul "serialul"-ui, ca formă estetică de expresie în cinematografie, a început să se bucure de un mare succes la public către finele primei decade a secolului trecut (în jurul anului 1910). În privința definiției, este dificil să găsim una generală, de aceea menționăm ca una din trăsăturile formale <durata>, serialul poziționându-se din această perspectivă între filmul de scurt și cel de lung metraj. Cu toate acestea, nici aici regulile nu erau teribil de stricte, durata serialelor variind enorm, de la cele foarte scurte (câteva minute), până la episoade apreciabile, de peste 50 de minute. Deși erau proiectate la pachet cu alte scurt metraje (de exemplu, programe de știri sau scurte narațiuni, de factură comică ori dramatică), de regulă, serialele erau cele care țineau capul de afiș.

Actrița americană Kathlyn Williams

Oricât de mult vom asocia în cele ce urmează numele lui Feuillade cu unele din cele mai desăvârșite creații ale genului "serial", se impune să recunoaștem din start dubla paternitate a acestuia, și să o atribuim, așa cum consemnează și numeroasele evidențe istorice, deopotrivă cineaștilor francezi și celor americani. Primul serial american, datând din 1914, a fost "The adventures of Kathlyn", realizat de compania Selig, având-o ca protagonistă pe Kathlyn Williams. Deși episoadele erau unele de sine stătătoare, întregul ciclu miza pe un fir epic unificator. Similar, producția Pathe "The perils of Pauline", tot din 1914, s-a bucurat de un asemenea succes în Franța, încât a atras atenția producătorilor asupra potențialului artistic și, de ce nu, financiar, pe care le oferea noul gen.

De curând am avut ocazia să realizez un maraton Feuillade, constând în vizionarea, rând pe rând, a episoadelor celor mai importante trei creații ale francezului: "Fantomas", "Les vampires" și "Judex". Listei anterioare li s-ar putea adăuga "Tih Minh", seria "Bebe...", "Bout de Zan" și, probabil, "Barrabas", însă nu am reușit să intru în posesia lor sau să găsesc pe cineva care le-ar deține. Fără îndoială, experiența a fost una mai mult decât minunată! Combinația film+muzică a fost una de-a dreptul senzațională în cazul "Fantomas" și "Judex", în timp ce pentru "Les vampires", am încă anumite rezerve vizavi de alegerea coloanei sonore.

În ultima parte a postării voi face câteva aprecieri generale pe marginea ultimului din cele trei seriale, "Judex". Varianta vizionată este un dublu DVD de la Flicker Alley, considerată prima variantă restaurată în variantă integrală a serialului. Timp total de vizionare: 5 ore și un sfert, număr de episoade: 12, plus un prolog. Contextul istoric în care Feuillade creează personajul Judex (alături de colaboratorul său, scriitorul Arthur Bernede), este unul destul de complicat pentru regizorul francez, acesta fiind ținta unor critici deloc favorabile pentru caracterul "anti-sistem" al precedentelor două creații ("Fantomas", "Les vampires"). Ca reacție la criticile aduse, Feuillade se hotărăște să dea naștere personajului Judex, probabil primul erou costumat din istorie și, odată cu el, unui nou gen literaro-cinematografic, cineromanul.

Copertă din seria "Judex" semnată de Louis Feuillade și Arthur Bernede

Despre Arthur Bernede e suficient să spunem că este autorul celebrului personaj Belphegor, cunoscut și ca "Fantoma de la Luvru".

Împreună, cei doi pun bazele nobilului personaj Judex, al cărui unic scop este acela de a răzbuna moartea tatălui său, victimă - pe când Judex și fratele lui, George, erau doar niște copii - ai șiretului bancher Favraux. Judex (lat. dreptate) apare și dispare precum o fantomă - de unde probabil și porecla "Umbră misterioasă" -, fiind un excelent maestru al deghizărilor (în fapt, Judex este Vallieres, asistentul personal al lui Favraux !), dar și un foarte bun luptător. Ținta principală a lui Judex este acest Favraux, bancher lacom, preocupat exclusiv de profitul bănesc încasat și aproape deloc de soarta partenerilor săi de afaceri (unul din aceștia este baronul de Tremeuse, tatăl lui Judex - aka Jacques de Tremeuse -, care se sinucide în urma realizării unor afaceri care îl aduc în pragul falimentului). 

Contraponderea personajului pozitiv Judex este perechea Diana Monti-Robert Morales, doi infractori mărunți (dar cu idei mari!) care au un singur scop: salvarea lui Favraux din mâinile lui Judex, situație care le-ar permite să intre în posesia averii celui din urmă. Așadar, o intrigă relativ simplă, nu cu mult mai complicată decât cele din precedentele seriale ale francezului și, cu toate acestea, derularea evenimentelor e de natură să te țină cu sufletul la gură, până când, la finalul vizionării, te prăbușești extenuat în fotoliu, dar cu satisfacția imensă pe care ți-o oferă această capodoperă Feuillade-iană. În pachetul complet format din sunet și imagine, este de remarcat excelenta coloană sonoră a lui Robert Israel, care reușește să puncteze prin câteva teme abil alese, recurente, momentele de tensiune maximă, dar și pe cele de respiro sau cele comice.

Musidora (aka Diana Monti), personajul negativ al serialului 

Pentru că am menționat momentele comice, să spunem că acestea nu sunt deloc puține. Personal, consider că acest dozaj natural, deloc forțat, între momentele tensionate și secvențele cu valențe opuse, contribuie la aura cu totul specială a serialului și permite spectatorului să reziste cu brio peste 5 ore în fața ecranului (probabil că aș mai fi putut să continui aventura alte câteva ore...). Unul din artizanii comicului de situație a serialului este Rene Poyan (aka Licurice Kid), același actor care se bucurase de un incredibil succes în seria "Bout de Zan" a aceluiași Feuillade.

Afiș pentru "Bout de Zan"

Rene Creste este cel care îl încarnează pe celebrul Judex. Debutul acestuia are loc în 1908, însă până în 1912, nu reușește să obțină roluri remarcabile. În acest an, Leonce Perret îl va folosi în "L'amour et la lumiere", "La bonne hotesse" și "Le mariage de Suzie". În schimb, cel care i-a adus celebritatea a fost rolul titular din "Judex", fiind ulterior folosit din nou de Feuillade, în "Tih Minh" (1918), fără a mai reuși, însă, să se ridice la înălțimea prestației anterioare. Pentru publicul larg, figura lui Creste a rămas pentru totdeauna asociată lui Judex, o realitate întărită ulterior de distribuirea acestuia ăn cea de-a doua serie realizată de Feuillade (în 1918). 

Rene Creste, aka Judex

Un alt colaborator de cursă lungă al regizorului francez a fost Musidora, actrița care o întruchipează pe infractoarea Diana Monti. Actriță, regizoare și scenaristă, s-a născut în 1889, sub numele Jeanne Roques, fiind consacrată pe scenele de cabaret pariziene mai înainte de a deveni actriță, în 1913 (debut în "Les miseres de l'aiguille"). Este remaractă și angajată de Gaumont, unde va lucra aproape exclusiv cu Feuillade. Probabil că cel mai faimos rol al Musidorei a fost cel din "Les vampires" (1915-1916), în pielea iconicului personaj Irma Vep. Ca în multe alte situații, trecerea la cinematograful cu sonor i-a anulat Musidorei din statutul de vedetă incontestabilă, nemaifiind distribuită în alte producții. Pentru a supraviețui, s-a orientat către scris, punând în pagină două romane, o piesă și semnând propria biografie.

Musidora, pe coperta cineromanului "Judex"

Succesul imens de care s-a bucurat serialul a dat naștere unui întreg fenomen "Judex", fiind realizate diverse remake-uri ale originalului Feuillade-ian. Unul din acestea, foarte fidel variantei originale, a fost semnat de ginerele lui Feuillade, Maurice Champreux și a fost lansat în 1934, sub denumirea sugestivă "Judex 34". Cel de-al dolilea este, probabil, mult mai cunoscut, fiind semnat în 1963 de un alt regizor francez, Georges Franju.

Celebra semnătură a lui Judex, preluată de pe genericul variantei din 1963, semnată de Georges Franju