"Metropolis", Fritz Lang (1927)

Sunt unele postări în care simţi nevoia să fii original, să comentezi un film, să îl diseci, cu riscul, asumat, ca uneori să ajungi în punctul în care derizoriul şi textul tău să nu poată fi deosebite cu uşurinţă. Există însă şi celelalte situaţii, în care oricât de mult ai încerca să fii unic, nimic nu se leagă şi asta dintr-un motiv foarte simplu: s-a scris atât de mult pe tema respectivă, încât nimic nu mai poate fi original. E cazul, cu vârf şi îndesat, şi pentru capodopera din 1927 a lui Fritz Lang, "Metropolis". Chiar dacă ai impresia că ai găsit o cheie nouă de interpretare a filmului, ar putea fi, realist vorbind, pretenţia respectivă altceva decât un orgoliu de moment? Nu cred...

Faptul că există această postare, pe care chiar dacă nu o puteţi "atinge" (deh, pixelii ăştia...), tot puteţi striga că "Este!", e cea mai bună dovadă a ambiţiei şi "curajului" de a vorbi, totuşi, despre film. Cum o vom face? Simplu: ca şi când aici şi acum, pe blog, s-ar scrie prima oară despre peliculă. Abordarea e una simplă: ne teleportăm mental în fotoliile unei săli de cinematograf din 1927 şi vom studia programul distribuit la premiera peliculei. E vorba despre premiera londoneză, de la Marble Arch Pavilion, din 1927. Ca mai toate obiectele conservate de-a lungul timpului (postere, cărţi poştale semnate de actori sau regizor etc.) şi acest program este extrem de valoros, cu atât mai mult cu cât unii opinează că ar mai exista doar 3 exemplare păstrate (!). Dovada: a fost scos la vânzare pentru aproape 4.500 dolari. O sumă deloc modică...

Sub titulatura "Metropolis magazine", autorii programului promit "să prezinte scene, poveşti şi incidente din timpul turnării celei mai mari capodopere a cinematografiei mondiale". Deşi e vorba de "cea mai mare capodoperă", producătorii nu apelează la o inflaţie de superlative, ci, dimpotrivă, îi invită pe spectatori "să meargă, să vadă şi să se convingă". O abordare constructivă, aşadar! 

Urmează prezentarea subiectului filmului, nimic altceva decât un lapidar rezumat al nuvelei omonime al Thei von Harbou. Nu vă lăsaţi păcăliţi de numele personajelor. În varianta vizionată de mine pe DVD, personajul negativ al filmului este Fredersen, în timp ce în program, acesta apare drept John Masterman. Similar, fiul lui Fredersen, Freder, devine aici Eric. Maria devine Mary, însă diferenţa e cel mai probabil justificată de considerente lingvistice (germană vs. engleză), în timp ce pentru celelalte personaje diferenţele fie sunt minore (de exemplu, Josaphat devine Joseph), fie nu există (este cazul lui Rotwang).

Următorul articol de fond este semnat de Rudolf Klein-Rogge, interpretul personajului Rotwang, inventatorul malefic. Întâmplările rememorate variază de la episoade grandioase, cu impact asupra tuturor membrilor echipei de filmare (de exemplu, prima zi, în care Rudolf ia contact cu laboratorul "alambicat, plin de maşinării complicate, bobine de inducţie, rezistenţe, comutatoare, cabluri...şi câte şi mai câte obiecte misterioase"), până la scene amuzante, cum ar fi cea în care Brigitte Helm, încătuşată în costumul robotului, colectează cu meticulozitate banii aruncaţi în spirit de glumă de colegii actori printr-o fantă a costumului de metal, pentru ca ulterior, cu seninătate, să meargă să-şi cumpere ciocolată cu ei.

Fritz Lang îşi aminteşte de anul petrecut, aproape ca într-o închisoare, în studiourile de la Neubabelsburg (Germania), fie iarnă geroasă, neprimitoare, fie vară călduroasă, insuportabilă. O comparaţie rapidă între lungimea articolelor cu care au contribuit la program regizorul şi, respectiv ceilalţi actori sau membrii ai echipei tehnice, vom observa fără dificultate cât de puţin a scris Lang. Sunt sigur că nu din modestie, ci din cu totul alt motiv, pe care ţine să îl amintească chiar el: "nu pot exprima în cuvinte to ce am de spus, aşa că las imaginile alb-negru înregistrate pe banda de celuloid să vorbească pentru mine; dacă nu voi fi în stare să redau gândurile mele în imagini, sunt absolut convins că nu voi reuşi nici în cuvinte".

Apoi, rând pe rând, Gustav Frolich (interpretul lui Eric, personajul pozitiv), Thea von Harbou (autoarea romanului după care a fost adaptat filmul), Carl Freund (unul din cameramani) şi Brigitte Helm (interpreta Mariei) abordează subiecte din cele mai diverse: cum se filmează o scenă de iubire, cum a fost turnat filmul (inclusiv prezentarea prototipului camerei "zburătoare"), cum au fost descoperiţi unii din actori etc., într-un total de 32 de pagini senzaţionale şi captivante ale acestui program.