"Freaks" (1932), de Tod Browning - un cult "horror", acum şi pe "Cinema, pas cu pas"

Începând de prin anii 1960, odată cu re-aducerea “la lumină”, asemenea unui vestigiu arhitectonic deshumat, a peliculei lui Tod Browning (“Freaks”, 1932) – considerată bizară, cel puţin prin linia narativă abordată – filmul s-a impus în categoria clasicelor incontestabile. Deşi unii critici s-au încăpăţânat în a-l eticheta în genul horror, o simplă vizionare la "rece" ne demonstrează cât de mult s-au putut înşela aceştia. Lumea evoluează şi, odată cu ea, inerent, valorile se reconfigurează în perimetre noi, uneori surprinzătoare. Ceea ce la un moment dat a fost considerat excentric, pătrunde astăzi în mainstream, cu aceeaşi uşurinţă cu care status quo-ul altei perioade istorice se poate perima şi părea hilar contemporanilor.

De fapt, “Freaks” nu este un horror, ci pur şi simplu o poveste emoţionantă despre prietenie, trădare şi iubire necondiţionată. Cineva spunea la un moment dat că filmul lui Browning este construit după principiul unei oglinzi sparte, ilustrând o lume în care cei puternici şi frumoşi sunt cruzi şi ignoranţi, în timp ce deformaţii fizic, dezgustători cum ar putea părea la prima vedere, sunt capabili de sentimentele cele mai onorabile. Pentru a-şi duce la bun sfârşit demonstraţia, Browning apelează la actori ale căror defecte fizice nu sunt instrumentate prin artificii de machiaj şi costumaţie (a se vedea, de exemplu, “Dr. Jekyll şi Mr. Hyde” sau “Frankenstein”), ci sunt reale – circusanţi “ciudaţi”, folosiţi în majoritatea rolurilor de suport din film şi angrenați şi în câteva roluri principale. Din acest motiv, filmul lui Browning a fost considerat nu o singură dată un “echivalent cinematografic al grotescului literar coborât, parcă, pe ecran, direct din peniţa lui Edgar Allan Poe”. De la pitici, hermafrodiţi, gemeni siamezi, oameni fără braţe sau picioare, până la omuleţul deopotrivă fără mâini şi picioare, toţi sunt prezenţi acolo, pe peliculă, pentru a ne preda cu tandreţe o lecţie pe care, de multe ori, nu suntem deloc dispuşi să o învăţăm.

Distribuţia filmului

La fel cum nu au fost dispuşi să o înveţe spectatorii nici la momentul apariţiei filmului. Nu întâmplător, aşa cum am menţionat deja, filmul a căzut în desuetudine până în anii 1960, fiind în mod nedrept obturat de prejudecăţile strâmbe ale epocii timp de aproape 30 de ani. În Statele Unite, de pildă, filmul a fost contestat energic, fiind considerat o mostră excelentă a imoralităţii studiourilor de la Hollywood. În Anglia, dacă preferaţi, a fost pur şi simplu interzis timp de 30 de ani. Criticii l-au desfiinţat complet iar spectatorii au fugit din sală în timpul premierei. Din păcate, problemele cu care s-a confruntat pelicula au afectat în mod tragic şi cariera lui Browning.

Johnny Eck (click pe nume pentru detalii)

Prince Randian (click pe poză pentru detalii)

Schlitzie (click pe poză pentru detalii)

La întrebarea – justificată – ce ar fi putut să oripileze într-o asemenea măsură publicul spectator, ar putea exista două posibile răspunsuri: fie decizia lui Browning de a folosi actori reali, pitici, deformaţi fizici, în general, tot ce era considerat în epocă ca fiind opusul idealului masculin/feminin al frumuseţii, fie subiectul filmului. În privinţa celei de-a doua posibilităţi, lucrurile pot fi lămurite fără prea mare dificultate: subiectul acestuia poate fi sintetizat atât de rapid, încât textul sintezei ar putea încăpea, fără probleme, pe colţul unui şerveţel: Cleopatra conspiră cu iubitul ei (Hercules) pentru a se căsători cu Hans (un pitic), plănuind ca ulterior să îl otrăvească pe acesta şi, astfel, să intre în posesia averii lui. Dată fiind banalitatea premisei de la care pornește, în niciun caz una şocant pentru perioada anilor 1930, devine clar că utilizarea personajelor diforme şi capacitatea acestora de a induce o senzaţie viscerală de disconfort (poate chiar teamă?) în rândul spectatorilor trebuie să fi jucat rolul cel mai important în negarea cu atâta vehemenţă a filmului.

Fără alte comentarii, vă anunţ că filmul lui Browning este acum disponibil spre vizionare pe Cinema, pas cu pas, fiind la un simplu click distanţă de voi. A dispărut, oare, orice urmă de prejudecată din conştiinţa noastră, a “modernilor”? Aştept părerile voastre după vizionare!