"La vie et la passion de Jesus Christ", 1903

Fiindcă intrăm în Săptămâna patimilor, vă propun spre vizionare un film despre viața și patimile lui Iisus Hristos, intitulat chiar așa: "La vie et la passion de Jesus Christ". Anticipând avalanșa de filme cu care vom fi bombardați în a doua parte a săptămânii viitoare, am decis să fac eu primul pas, propunându-vă un film ceva mai special, mai exact unul mut. Regizori: Lucien Nonguet și Ferdinand Zecca. Anul de apariție: 1903. Companie producătoare: Pathe . Pentru vremea respectivă, durata filmului era una considerabilă: 45 minute.

Ferdinand Zecca, "copil de culise", se trăgea dintr-o familie de artiști de varieteu. Înainte de a fi fost remarcat de Charles Pathe, înregistrase câțiva cilindri la Chatou și, ocazional, un film vorbitor. Pathe  îi încredințează regia spectacolelor de la Vincennes. Când afacerile iau avânt, Pathe construiește un studio mai vast decât cel al lui Melies. 

Zecca este adesea prezentat ca un imitator al lui Melies. Firma Pathe făcuse din Zecca un "om-orchestră", adică bun la toate: decorator, realizator, scenarist, vedetă, impunându-i subiecte ale căror succese puteau rivaliza cu cele ale "Star Film" (celebra deja companie a lui Melies). Spre deosebire de acesta, Zecca nu are pretenția că ar fi capabil să îndeplinească singur toate meșteșugurile cinematografice. Dimpotrivă, el își împarte munca cu alții, se înconjoară de numeroși colaboratori și formează o școală.


Calitatea cea mai remarcabilă a francezului este de a ghici gusturile publicului, preferințele organizatorilor de spectacole de bâlci și ale clientelei lor. Catalogul Pathe îi arăta calea lui Zecca și conținea principalele genuri pe care acesta avea săp le dezvolte mai târziu. Căci caracteristica acestui om este de a fi încercat totul, după ce îi copiase pe toți. 

"La vie et la passion de Jesus Christ" este considerat primul lung metraj care include secvențe în culori. Tehnica folosită era cea care avea la bază procedeele de colorare Pathecolor/Pathecrome, inventată în 1903 de frații Pathe. Cât privește realizarea, filmul este unul direct, lipsit de subtilități, în care viața lui Iisus este prezentată în ordinea firească, cronologică, introducerea scenelor fiind realizată cu ajutorul unor cartonașe de culoare roșie pe care sunt marcate episoadele biblice descrise ulterior.


Deși anul de apariție menționat în unele cataloage este 1903, filmul a fost început în 1902 și finalizat abia în 1905. Se stabilise un program de vreo patruzeci de tablouri, care aveau să se realizeze după posibilitățile studioului. Estetica dominantă a filmului este aceea a ieslelor de ghips care se vând în jurul bisericii Saint-Suplice, dar magia cinematografului transformă aspectul serbedelor policromii, dându-le farmecul unor picturi primitive. Ar mai fi de remarcat un lucru important: Zecca întrebuințează în regie deplasarea obiectivului și, prin aceasta, îl depășește pe Melies, rămas la tradiția teatrului și a trucajelor. De asemenea, merită urmărite cu atenție și trucajele folosite în film, care mi s-au părut în cele mai multe cazuri, bine realizate și realiste (a se vedea, de exemplu, episodul în care Iisus merge pe apă). Și încă un detaliu: pe fișa colaboratorilor cu care au lucrat Zecca și Nonguet figurează și numele lui Segundo de Chomon, un nume asupra căruia vom reveni în postările noastre viitoare.