Eadweard Muybridge, fotograful pionier al cinematografiei. Episodul 3: cariera fotografică.

După intermezzo-ul sprinţar care a fost episodul al doilea al serialului, revenim la lucruri ceva mai serioase. În primul episod am schiţat câteva idei pe tema Muybridge cineastul vs. Muybridge fotograful. Spuneam atunci că într-o manieră întrucâtva injustă, englezul este adesea considerat un pionier al cinematografiei când, de fapt, ceea ce-l interesa cu adevărat era studiul mişcării, dar numai după ce în prealabil aceasta fusese izolată şi redusă la o succesiune de cadre fixe, imobile (instantanee fotografice). Mai mult, în cea mai mare parte a carierei, Muybridge a cochetat în modul cel mai direct cu fotografia, fie aceasta "de portret" ori "de călătorie". 

Eadweard Muybridge

Tranziţia de la fotografia de studio, preponderent centrată pe portret, către cea ambientală (de călătorie), a avut loc în momentul în care Muybridge şi-a dat seama că prima nu-i mai stârneşte orgoliul profesional şi, mai mult, nici nu-i mai aduce vreo satisfacţie, fie aceasta şi una strict materială. Este momentul în care, spre sfârşitul anilor 1850, adoptă pseudonimul "Helios" (numele zeului grec al soarelui) şi îşi începe cariera de fotograf de "teren" (ambulant). 

La acea vreme, aparatura foto era extrem de voluminoasă şi greoaie, fiind practic nevoit să cari după tine un întreg arsenal, alcătuit din cameră, plăci fotografice (multe!), substanţe chimice şamd. Pentru a se adapta noilor cerinţe, Muybridge este nevoit să recaroseze o trăsură, dând naştere celebrului "Helios' flying studio". 

Încercaţi să vă imaginaţi pentru o clipă cum stăteau lucrurile: un fotograf cu un studio ambulant, precum cel al lui Muybridge, era extrem de căutat de clienţi: deoarece încă nu existau camere foto portabile, singurii care puteau face faţă provocării de a se deplasa dintr-un loc în altul pentru a surprinde pe peliculă evenimentele care prezentau interes, erau exclusiv cei dotaţi în felul în care o făcuse Muybridge. Pe scurt, englezul a sesizat o oportunitate, pe care, fără să stea prea mult pe gânduri, a fructificat-o.

Sigla "Helios' flying studio", crop dintr-un material de prezentare al companiei lui Muybridge.

Fotografia fixă (cu aparatul foto) era singura tehnologie disponibilă, însă englezul considera că ceea ce primează este mobilitatea, cea care care, de fapt, i-a dat posibilitatea să aprofundeze mult mai riguros fenomenul fotografic şi, în acelaşi timp, să aibă acces la oportunităţi fotografice unice, pentru care marele public era extrem de dispus să plătească.

Urmându-şi instinctul, îl găsim în toamna anului 1867 fotografiind Valea Yosemite. Cele 260de fotografii realizate cu acestă ocazie (unele stereografice, altele pe carton) i-au asigurat la început un succes local, urmat la scurt timp de unul la scară naţională. Nu puţini au fost recenzenzii care au admirat capacitatea fotografului de a imortaliza senzaţia de mişcare, de mobilitate, vizibilă, de pildă, în instantaneele care surprindeau imense prăbuşiri de apă din zonă (cascade).

Valea Yosemite

Yosemite Creek: Summit of falls at low water, 1872

Stereografie cu Valea Yosemite. În vârful stâncii se găseşte chiar Muybridge. Mai târziu, pus sub acuzarea de crimă (pasională), fotografia va fi invocată de avocatul său pentru a pleda "nebunia" clientului! 

Clouds, Rest, Yosemite Valley. Muybridge a inventat un dispozitiv care bloca pătrunderea excesului de lumină albastră la placa fotografică, evitând, astfel, supraexpunerea cerului în fotografie. În caz contrar, fotografia finală trebuia recompusă din două expuneri distincte - una pentru peisaj, alta pentru cer.

Yosemite Upper Fall (click pentru o versiune mărită a fotografiei).

Pentru că am amintit şi am ilustrat două stereografii, trebuie spus că tot Muybridge şi-a lăsat amprenta şi asupra acestei tehnologii, creând embrionul (fotografia stereoscopică) precursor al filmelor 3D de mai târziu. Tehnica utilizată consta în realizarea a două expuneri ale aceluiaşi obiect, din unghiuri uşor diferite, şi utilizarea unor ochelari speciali, stereoscopici, pentru a imprima senzaţia de adâncime de câmp. 

Ochelari stereoscopici.

O altă realizare tehnică de excepţie a lui Muybridge a fost surprinderea de imagini panoramice. Având în vedere tehnologia aparatelor foto digitale moderne, ne-am aştepta, poate, ca succesiunea fotografiilor care alcătuiesc imaginea panoramică finală să fie realizate cu ajutorul aceluiaşi aparat, orientat în poziţii diferite, pentru a surprinde întregul obiect fotografiat. Ei bine, pentru panorama pe care vi-o prezint în continuare, Muybridge a folosit nu una, ci treisprezece camere, câte una pentru fiecare din imaginile componente. Şi iată ce a ieşit:

Panoramă a oraşului San Francisco, ianuarie 1877. Sursa: americahurrah.com.

Fotografiile anterioare sunt comprimate, pentru a rezulta imaginea panoramică într-un format pretabil pentru afişare în limitele dimensiunilor disponibile în pagina de blog. Pentru a vedea, însă, câte detalii conţine fiecare fotografie, reproduc mai jos două imagini individuale.

Primul rând, prima imagine din stânga. Sursa: americahurrah.com.

Primul rând, a doua imagine din stânga. Sursa: americahurrah.com.

Incredibil, nu-i aşa? Personal, sunt absolut surprins, nu doar în imaginile anterioare (peisajele urbane mărite), ci şi în cele cu peisaje naturale, de claritatea şi detaliile surprinse de aparatul de fotografiat. Sincer, nu mă aşteptam să constat lucrul ăsta în cazul unei fotografii din anii 1870. Şi totuşi, vă puteţi convinge şi singuri că lucrurile stau exact aşa. Explicaţia pe care o pot găsi fenomenului (nu sunt sigur că este cea corectă!) e legată de dimensiunile plăcii fotografice folosite la imprimarea acestora. Cu cât dimensiunea nativă iniţială a unei fotografii e mai mică, cu atât artefactele digitale implicate de afişarea acesteia la dimensiuni mai mari sunt mai susceptibile să afecteze claritatea fotografiei, având drept rezultat pierderea unor detalii care iniţial se regăseau în imagine. Haideţi, mai bine, să vedem cât de mari erau plăcile fotografice utilizate de Muybridge.

Dimensiunile plăcilor fotografice "mamut". La o aşa dimensiune, nu prea mai ai nevoie de rezoluţie mare. În schimb, aparatele foto moderne, cu senzorii lor minusculi, au nevoie de multă rezoluţie pentru a aduce o expunere oarecare la dimensiunile fotografiei de mai sus.

Iar aparatul de fotografiat arăta cam aşa:

Aparat foto cu plăci fotografice "mamut".

În finalul episodului, vă las în compania altor fotografii realizate de Muybridge.

"Ruins of the church in San Domingo", Guatemala, 1875 (MOMA).

"The ramparts, Funnel Rock, Hole in the Wall, Pyramid, Sugar Loaf, Oil House and Landing Cove on Fisherman's Bay", 1871 (MOMA).

"Tokoya and Hunto. Valley of the Yosemite", 1872 (MOMA).

"First-order lighthouse at Punta de los Reyes, California", 1871 (MOMA).

"Ruins of a church, Antigua", Guatemala, 1875 (MOMA).

"Bridge on the Porto Bello, Panama", 1875 (MOMA).

Bravo, Muybridge!