Ne-am mutat pe 24CADRE.WORDPRESS.COM !

Vă aşteptăm cu drag pe noua noastră platformă!
Adresa de facebook rămâne aceeaşi: https://www.facebook.com/dl.cinematic 

"Sorcerer", 1977-2014

După o lungă aşteptare, se pare că vom avea în sfârşit parte de o versiune prelucrată digital a capodoperei lui William Friedkin, "Sorcerer". Un film excepţional care, cel puţin pe mine, m-a marcat într-un mod cu totul şi cu totul special. Faptul că reactivez blogul pentru a da această ştire vorbeşte de la sine despre ce înseamnă acest film pentru mine.

Abia aştept să intru în posesia versiunii re-digitalizate pe suport blu-ray. Mai jos, un trailer interesant.

 
Sorcerer (trailer) from Cinefamily on Vimeo.

Pentru cei interesaţi să afle mai multe detalii despre film şi regizor, ofer următoarele variante:

Masterclass William Friedkin:



Interviu scris William Friedkin:
http://www.vanityfair.com/vf-hollywood/william-friedkin-sorcerer-star-wars

"Call her savage", John Dillon, 1932

Mai jos avem un "still" minunat al Clarei Bow, luat în timpul filmărilor la "Call her savage", pelicula din 1932 regizată de John Dillon. Ca "bonus",  găsiți mai jos și pelicula integrală (din păcate, nu este versiunea restaurată anul acesta de Museum of Modern Art).

Clara Bow

Generații...de la Muybridge și Edison, până la Jean Michel Jarre!

O privire în studiourile Babelsberg...

Un scurt documentar despre studiourile Babelsberg, realizat de cei de la American Cinematographer.

La mulți ani, Babelsberg!

Studioul Neubabelsberg, o minune a anilor 1920

Așa cum am promis, marcăm printr-o postare aniversarea a 100 de ani de la înființarea studioului Neubabelsberg. Pentru aceasta, am ales să redau în integralitate un articol publicat în 1925 în presa românească de specialitate. Sper să vă placă!


<<Cine a vizitat vreodată uriaşele uzine pentru producţia de filme ale soc. “Ufa” în Neubabelsberg şi se reîntoarce acolo peste o săptămână, ar putea să repete mult citata întrebare a lui Schiller:

“Pot eu să scot armate din pământ?”
“Îmi cresc oare grânele din mână goa­lă?” şi s-o afirme, că se poate.

Căci acolo se nasc peste noapte construcţii şi clădiri ca din pământ care ar face să se mire chiar şi pe acel vizitiu întrebat de că­tre un american în cât timp s-a lucrat la clădirea catedralei din Colonia şi la care a răspuns:

“Nu ştiu domnule! Aseară nu era încă în locul unde se află zidit acum.”

Franţa anilor 2000, imaginată la 1900

Vă propun să trecem în revistă o serie de "fotografii desenate" de Jean Marc Cote în preajma pătrunderii în secolul XX care surprind, în viziunea desenatorului, o anumită dimensiune a societăţii franceze a anilor 2000. Iniţial, desenele au circulat pe post de "surprize" introduse în pachetele de ţigarete ale vremii. Ulterior, le regăsim sub forma unor simple cărţi poştale. Nu ştiu de câtă atenţie s-au bucurat în epocă desenele lui Cote, dar dacă am pune în balanţă chiar şi numai interesul pe care îl suscită în prezent, tot cred că ar fi suficient să zăbovim câteva minute asupra lor. Aşadar, vizionare plăcută!

Acelaşi Channing Pollock?

Într-o postare anterioară, în care treceam în revistă modul în care s-a reflectat în presa vremii premiera pe pământ american a "Metropolis"-ului Lang-ian (mai multe detalii aici), aminteam, en passant, numele lui Channing Pollock. Ulterior, am primit câteva e-mail-uri de nedumerire de la cititorii blog-ului (mulţumesc Andrei, Melania, Cristi şi Oana!). Întrebarea, perfect justificată, era dacă acest Channing Pollock este una şi aceeaşi persoană cu interpretul rolului principal din varianta "Judex" ecranizată de Georges Franju în 1963. Răspunsul este un categoric nu.

Channing Pollock (1880-1946), critic şi autor de piese de teatru şi scenarii. Din păcate pentru el, a ieşit cam şifonat din "afacerea" Metropolis (detalii în aceeaşi postare, aici).

Channing Pollock (1926-2006), magician şi actor american. Prestaţia din "Judex" a fost una simplă, dar convingătoare.

Odată lămurit acest "mister", încheiem postarea de faţă, invitându-i pe toţi prietenii noştri să fie la fel de alerţi şi dăţile viitoare. Numai bine!

Piaţa filmelor analogice continuă să se "subţieze"

După semi-necrologul închinat "Kodachrome"-ului (link aici), "Cinema, pas cu pas" este în situaţia neplăcută de a vă da o altă veste proastă: producătorul japonez Fujifilm a anunţat că va scoate din fabricaţie două din filmele sale profesionale. E vorba de Fujichrome Velvia 100F şi Velvia 50. Mai exact, este vorba de formatele pe 35 mm, 120 mm şi 102x127 mm (4x5) ale gamei Velvia 100F şi, respectiv, 4x5 şi 8x10 ale gamei Velvia 50. Se pare că ultimele stocuri vor fi puse în vânzare în decembrie, în Marea Britanie (aviz amatorilor!). După atâtea veşti proaste, iată şi una bună: gama Velvia 50 îşi va menţine formatele pe 35 mm şi 120 mm. Oficialii companiei japoneze au invocat în sprijinul deciziei diminuarea cererii la nivel mondial, pe fondul popularităţii în creştere a formatului digital. Cu toate acestea, Fujifilm va continua să producă filme analogice, însă doar parţial şi pe cele având la bază halogenura de argint (din gama Velvia). 

Parţial, problemele companiei sunt legate şi preţurile ridicate ale materiilor prime necesare pentru realizarea acestui tip de filme. De exemplu, Velvia 50 a ieşit din fabricaţie în 2005, ca urmare a dificultăţilor de achiziţie a materiilor prime necesare, însă producţia a fost ulterior reluată, în august 2007, pe măsură ce Fujifilm a dezvoltat unele materii prime alternative.

În 2010, Fujifilm renunţase la alte trei produse din gama profesională, şi anume Neopan 400 120 mm, Superia reala 35 mm şi Pro 160S 35 mm. Câteva luni mai târziu, a ieşit din fabricaţie şi gama Fujichrome Sensia.

"Judex" (1916) - găsim muzicieni printre cititorii blogului?

Am găsit întâmplător această partitură pentru pian scrisă pentru serialul "Judex" (Louis Feuillade, 1916). Editor al cărţii este Bourlant-Ladam, din Paris, copia aparţinând Conservatorului Muzical din Paris. Valsul este compus, aşa cum rezultă din informaţiile de pe prima copertă, lui Clapson. Ne ajută aore cineva să transpunem muzical partitura? În cazul unui răspuns afirmativ, fişierul sonor va fi postat pe blog!

"Metropolis" (1927), l'esprit de l'epoque

Paradoxal, expresia din titlu descrie cel mai bine incursiunea fugară pe care o vom face în America anilor 1920, pentru a vedea reacțiile stârnite de lansarea capodoperei germane a studiourilor Ufa. Înainte de a începe, facem o precizare: toate crâmpeiele de articole prezentate mai jos sunt preluate de blogul nostru direct din reviste de specialitate americane ale epocii.

Secvență publicată în ianuarie 1927. "Metropolis" e catalogat drept "cel mai ambițios și costisitor film proiectat vreodată în Europa". Mai multe detalii, în pagina 3 (:-)). 

Pagina 3: un prim indiciu de natură să șocheze: filmul primește o notă proastă de la editorii americani la capitolul "scenariu". Singurul său atu este asociat modului inedit în care portretizează viitorul omenirii: "singurele elemente care au trezit entuziasmul spectatorilor au fost cele în care a fost ilustrat teribilul iad al mașinăriilor".

"Metropolis" (1927), instantanee din timpul filmărilor

(c) Ufa

"Metropolis", Fritz Lang (1927)

Sunt unele postări în care simţi nevoia să fii original, să comentezi un film, să îl diseci, cu riscul, asumat, ca uneori să ajungi în punctul în care derizoriul şi textul tău să nu poată fi deosebite cu uşurinţă. Există însă şi celelalte situaţii, în care oricât de mult ai încerca să fii unic, nimic nu se leagă şi asta dintr-un motiv foarte simplu: s-a scris atât de mult pe tema respectivă, încât nimic nu mai poate fi original. E cazul, cu vârf şi îndesat, şi pentru capodopera din 1927 a lui Fritz Lang, "Metropolis". Chiar dacă ai impresia că ai găsit o cheie nouă de interpretare a filmului, ar putea fi, realist vorbind, pretenţia respectivă altceva decât un orgoliu de moment? Nu cred...

Faptul că există această postare, pe care chiar dacă nu o puteţi "atinge" (deh, pixelii ăştia...), tot puteţi striga că "Este!", e cea mai bună dovadă a ambiţiei şi "curajului" de a vorbi, totuşi, despre film. Cum o vom face? Simplu: ca şi când aici şi acum, pe blog, s-ar scrie prima oară despre peliculă. Abordarea e una simplă: ne teleportăm mental în fotoliile unei săli de cinematograf din 1927 şi vom studia programul distribuit la premiera peliculei. E vorba despre premiera londoneză, de la Marble Arch Pavilion, din 1927. Ca mai toate obiectele conservate de-a lungul timpului (postere, cărţi poştale semnate de actori sau regizor etc.) şi acest program este extrem de valoros, cu atât mai mult cu cât unii opinează că ar mai exista doar 3 exemplare păstrate (!). Dovada: a fost scos la vânzare pentru aproape 4.500 dolari. O sumă deloc modică...

Afişe pentru "The passionate plumber", 1932

Poster suedez pentru "The passionate plumber" (Edward Sedgwick, 1932). Designer: Carl Gustav Berglow. Pentru mai multe detalii despre Buster Keaton, verificaţi aici. Pentru a citi strict despre colaborarea lui Keaton cu Edward Sedgwick, citiţi aici.

"Cinema, pas cu pas", un blog...portocaliu

Nu mi-am pus niciodată la modul foarte serios întrebarea “de ce blogul <Cinema, pas cu pas> e colorat preponderent în portocaliu?”. Ce ştiu însă sigur e că nu are nicio legătură cu acel portocaliu la care probabil că deja v-aţi gândit. Îmi amintesc doar că a fost o culoare care mi-a plăcut şi care mi s-a părut, în plus, a nu fi foarte obositoare pentru cei care doresc să petreacă 5-10 minute citind postările de pe blog. De curând, însă, am descoperit ceva interesant, care ar putea justifica, la modul subliminal, fireşte, alegerea  portocaliului.

Să luăm o fotografie oarecare, cum este cea de mai jos:

Louis Feuillade, maestrul serialului: de la "Fantomas" la "Judex"

Regizor, pionier al filmului, scenarist și producător. Louis Feuillade s-a născut la Herault (în sudul Franței), în 1873, într-o familie înstărită. Părinții săi se îndeletniceau cu comercializarea vinurilor. În tinerețe, Feuillade se arată interesat de literatură, înclinațiile sale artistice fiind însă concretizate mai târziu, inclusiv în producția de film. Deocamdată, însă, tânărul Feuillade este la vârsta la care scrie poezii și scurte articolașe pentru presa locală. După terminarea școlii, lucrează pentru o scurtă perioadă de timp în firma părinților. Moartea tatălui său îi ghidează pașii spre Paris, cu intenția fermă de a deveni scriitor. Traversează o perioadă dificilă în capitala Hexagonului, dar reușește, în cele din urmă, să semneze un contract cu revista "Revue mondiale". 

Louis Feuillade

Reclame din epocă pentru "Wings" (1927)

Am vorbit nu cu mult timp în urmă pe blog de superproducţia americană "Wings", din 1927 (detalii aici). De curând, am descoperit două afişe de promovare a filmului, ambele din 1928 şi ambele vizând proiecţii realizate după perioada îndelungată în care filmul fusese "parcat" în cinematografele din New York.

Primul afiş vine de la Teatrul Solon din Iowa şi este datat Septembrie 1928, cu indicarea precisă a datelor la care urmau să aibă loc proiecţiile (18, 19, 20, 21 şi 22 ale lunii). Curios sau nu, autorii conceptului de afiş au considerat că o metodă bună de promovare ar putea fi preţul biletelor. Dacă în New York - suntem atent informaţi - preţul mediu al unui bilet ar fi fost de 2 dolari/persoană, în Iowa doritorii adulţi ar fi avut ocazia (unică!) să plătească de 4 iar copiii chiar de 8 ori mai puţin decât în metropolă! Ce mai, curat chilipir...

Cel de-al doilea afiş vine chiar din New York, de la Teatrul Schine Eckel şi promovează aceleaşi tarife "preferenţiale", însă în condiţiile includerii în lista atracţiilor a acompaniamentului muzical şi, respectiv, a efectelor sonore! Aşadar, o ofertă newyorkeză net superioară celei din provincie...

Artă și moralitate în fotografii de epocă din anii 1920

Îmbrăcați la patru ace, aruncând priviri senine și candide (dar pe alocuri, și sfidătoare) camerei de luat vederi, personajele din fotografiile de mai jos pot fi cu ușurință luați drept exponenți ai societății progresiste a vremii: Australia anilor 1910-1930. Absolut nimic nu trădează statutul lor aparte, excentricitatea existenței lor. Mai mult, instantaneele pe care le vom admira îți distrag parcă în mod subtil atenția de la datele biografice ale personajelor, punându-ne, în schimb, în fața unor realizări tehnice deosebite. Este de admirat atât calitatea în sine a fotografiilor (conservate în stare excelentă, nu cred că a fost vorba de vreo restaurare la mijloc), cât și ipostazele de-a dreptul neașteptate, adesea complet relaxate, frizând chiar ironia, ale protagoniștilor. Oare admirarea unor fotografii în care sunt imortalizați criminali notorii ai vremii pune în vreun fel sub semnul întrebării integritatea (morală a) simțului estetic al privitorului? Nu am (încă) un răspuns la această întrebare...

Pe "aripile" unui film mut restaurat

Am mai spus-o și nu obosim deloc să o repetăm, "Cinema, pas cu pas" este mai mult decât interesat de orice restaurare a peliculelor din perioada filmului mut. De data aceasta, avem ocazia să vorbim despre primul film gratulat, în 1929, cu laurii Oscar-ului. Nu, asta nu înseamnă în vreun fel că devenim comerciali sau ne lăsăm purtați de valul celor cu ochii țintuiți asupra cuvântului care începe cu "O". Nicidecum! Filmul este unul extrem de interesant, un cocktail veritabil de adrenalină - și ce senzații!-, considerat de unii ultima mare realizare a anilor 1920. Pe frontispiciu, stau scrise cu litere de-o șchioapă: Gary Cooper, Clara Bow, Richard Arlen și Buddy Rogers. Cu avantajul conferit de vizionarea filmului, dați-mi voie să pun oareșce "bețe-n roate" arsenalului de marketing tipic americănesc (da, funcționa perfect și pe vremea aceea!) și să restatuez ordinea: Buddy Rogers, Clara Bow, Richard Arlen și, în fine, Gary Cooper. Așa e mai mult mai corect. Ar fi injust să îi acordăm primatul lui Gary Cooper...la două ore și jumătate cât durează filmul, apariția lui - de vreun minut și jumătate - nu poate fi considerată mai mult decât una "cometică". Înainte să las introducerea să-mi scape de sub control, lucru care aproape că s-a întâmplat, mă grăbesc să vă spun numele filmului: "Wings". "Aripi" către sublim!

Clara Bow, fotografie promoțională pentru filmul "Wings", 1927