Pentru elaborarea textului cartoanelor, studiourile angajau un artist, plasat în mod "strategic" între scenarist şi regizor, cu rolul de a asigura cursivitatea narativă a filmului. La rândul său, titlul filmului era o modalitate deloc lipsită de importanţă de popularizare a producţiei, conţinând - după caz - informaţii de natură juridică ori alte detalii de ordin promoţional. Pentru a da un exemplu, să aruncăm o privire asupra paginii de titlu a filmului "Intoleranţa" (1916), regizat de D.W. Griffith:
Este interesant de remarcat prezenţa numelui regizorului în 5 modalităţi grafice diferite în conţinutul acestui carton. Pe lângă titlul şi sub-titlul filmului, cartonul conţine şi denumirea casei de producţie (Wark Producing Corporation), precum şi o informaţie (ce-i drept, într-o formulă destul de primitivă) cu privire la drepturile de autor asupra peliculei - ce reveneau lui Griffith şi casei sale de producţie.
Este evident, aşadar, faptul că atât titlul, cât şi cartoanele cu text însoţitor intercalate pe tot parcursul filmului, erau elemente esenţiale, fără de care o parte din informaţia esenţială înţelegerii acestuia ar fi fost imposibil să ajungă la public, ceea ce ar fi produs, în mod inerent, confuzie. Pentru uşurinţa parcurgerii textului afişat, au fost preferate caracterele cu uşoare curburi, de tip "serif", precum şi combinaţia "text alb pe fond negru", mai bine adaptată proiecţiei filmelor alb-negru în sălile de cinema. Iată un exemplu de carton conţinând text preluat din acelaşi film:
Pe măsura progresului tehnologic, casele de producţie au recurs tot mai mult la tipografierea titlurilor/cartonaşelor cu text, scopul urmărit fiind de a adapta cât mai bine elementele grafice la subiectul filmului, inclusiv crearea unor fonturi inspirate din curentele artistice predominante - de ex., art nouveau, art deco, expresionism etc.
Exemplu de caractere grafice de inspiraţie "art nouveau". |
Exemplu de caractere grafice de inspiraţie "expresionistă". |
Deşi pentru unii cititori, aceste nuanţe şi delimitări ar putea părea derizorii, nu putem să nu admitem că un produs (fie acesta şi un film) este mai atractiv (din orice punct de vedere, dar, în primul rând din punct de vedere artistic) atunci când toate elementele care concură la realizarea acestuia se îmbină într-o manieră armonioasă. Pentru a da un alt exemplu, iată două variante tipografice ale titlului filmului "Nosferatu" (detalii despre film puteţi găsi aici).
Varianta din dreapta, prin utilizarea unui font de inspiraţie "art nouveau" pare mai potrivit poveştii pe care o spune filmul. |
Mai jos este varianta tipografică preluată din versiunea originală a filmului. Diferenţele sunt enorme şi, aş îndrăzni să afirm, contribuie în mod decisiv la percepţia estetică a spectatorului asupra filmului vizionat.
Dată fiind făcută această scurtă introducere în subiect, vă anunţ că Cinema, pas cu pas va posta în mod regulat pe blog extrase ale titlurilor filmelor, precum şi ale slide-urilor de text din filmele mute, pe măsura vizionării acestora (:-)). Pentru aceasta, am creat o pagină specială, intitulată "Fotogramele filmului mut", unde voi posta folosind regulile deja bine cunoscute (marcaj cu data ultimei actualizări). Dacă între cititorii blogului sunt şi specialişti în artele frumoase, aş fi mai mult decât încântat să le aflu punctele de vedere şi chiar, de ce nu, să comentăm pe marginea postărilor care vi se par cele mai interesante.
0 comentarii:
Post a Comment