"Napoleon" (Abel Gance, 1927), în presa românească a epocii

Am găsit articolul de mai jos în presa de specialitate românească a anilor 1920. Mai exact, e vorba de un articol din 1925, scris cu doi ani înaintea terminării filmărilor la "Napoleon". Răsfoind în mai multe ocazii revistele epocii (sigur, le am în vedere pe cele românești), am constatat nu o singură dată că multe articole erau publicate fără niciun indiciu în privința autorului. De data asta, însă, la finele articolului e menționat, sec, "Trad. de D'AYOL". O mențiune care nu poate fi considerată o bază foarte generoasă pentru a ne da seama din ce revistă străină a fost extras textul și nici măcar cine este traducătorul, acest D'AYOL. Detalii care contează însă destul de puțin. Mai important mi se pare, în schimb, pulsul scriitorimii și al criticii de film despre filmul lui Gance. Articolul nu ne lasă să scăpăm din vedere nici o clipă statutul de producție internațională grandioasă pe care l-a avut în epocă "Napoleon"-ul Gance-ian. De fapt, prima de asemenea proporții din istoria producțiilor cinematografice. Azi, coproducțiile internaționale grandioase sunt o constantă a industriei. E foarte probabil ca inflația acestor con-lucrări să fie și motivul pentru care asemenea detalii sunt în genere ignorate, în favoarea altor picanterii sau exotisme "la modă". Dar să vedem, mai bine, ce detalii creau interes printre cititori în anii 1920...

Acum câțiva ani, trei domni eleganți se plimbau pe una din străzile New York-ului. Și tot măsurând trotuarul, se pomeniră vorbind de Napoleon.

- "Într-o țară ca America unde domnește individualismul cel mai absolut, cum vreți Dv. să nu placă un film care ar arăta pe ecran viața uneia din cele mai mari personalități ale tuturor timpurilor: <Napoleon>?"

Astfel vorbi unul dintre ei, pe când ceilalți doi înclinau capul în semn de aprobare. 

Acești trei <gentlemeni> cari hoinăreau astfel în îndepărtatul New York erau...Doriți să-i numesc? 
Iată-i: Abel Gance, administratorul său de Bersancourt și Max Linder. 
Abel Gance nu trebuia să uite proectul la care ținea atât de mult. 

Și lunile trecură.

De mai multe ori ideia de a aduce pe Napoleon pe ecran fu pe cale să se realizeze, dar imponderabilii (aceste boabe de nisip printre șurupurile intențiunilor noastre) dejucară toate combinațiunile. 

Într-o zi, un important producător străin veni la Gance și îi propuse să turneze Napoleon într'un studio din Berlin cu mijloace nelimitate. 

Gance refuză.

<Voi turna Napoleon în Franța, zise el, sau nu-l voi turna de fel>.

Și chestiunea stagna până în ziua când i se adeveri că Franța singură n'ar putea să-și ia însărcinarea să furnizeze realizatorului mijloacele necesare. 

Cu toate aceste prin minunatele și foarte exactele decoruri naturale, numi Franța se putea preta unei astfel de reconstituiri a istoriei...Atunci începu să se formeze un sindicat internațional, pentru a ajunge să reunească <posibilitățile de realizare>. Și astfel toate țările din lume, afară de America și Rusia, participară la formația sindicatului unde Franța fu reprezentată cu demnitate.

Astfel Soc. filmelor Abel Gance, care la formația ei, începuse să dobândească drepturi asupra tuturor filmelor  aceluia al cărui nume îl purta în exploatare, acceptă să realizeze Napoleon.

Cititorii lui <Cinemagazine> știu restul, cum s'a organizat sindicatul internațional și asupra câtor țări și-a împărțit organizația. Principiul era că nicio țară nu poate furniza mai mult decât jumătatea aportului financiar. 

Să examinăm acum câte obstacole au trebuit să fie trecute și dificultățile ce au survenit prin prepararea unui material enorm. 
În timp ce Abel Gance prepara cele opt scenarii cari duceau la 24.000 metri de film, domnii de Bersancourt și Bloch nu rămâneau în neactivitate. 

D-l de Bersancourt obținu concursul Italiei pentru realizarea faimoasei campanii făcute de Napoleon acolo. Aci s'a creat un precedent...Pentru prima oară o trupă cinematografică beneficia de importante reduceri de tarif pe toate rețelele Italiei; în același timp diferite concursuri militare erau asigurate realizatorului lui <Napoleon>.

Și aceasta nu e decât o anecdotă în această formidabilă perioadă de preparație. 
Dar armele?

Socotiți că toți soldații vor fi înarmați și că puștile cu piatră vor trage toate și vor fi toate <pe primul plan>. Sunt patru mii.
O mie de perechi de pistolete au fost descoperite cu prețul a câtor căutări!

Trei mii de costume sunt actualmente isprăvite și au fost executate după documente de o riguroasă exactitate. 

În ce privește interpretarea, puține angajamente sunt semnate; se poate totuși menționa angajamentul lui van Daele, Koline și Diana Karenne. 

O trupă de garderobiere, de armurieri, de peruchieri lucrează pe capete ca să fie gata la ora fixată. Abel Gance și-a asigurat ca secund pe metteur-ul en scene al atâtor filme aplaudate: M. Volkoff.

Asistenții săi vor fi D-nii Houry și Andreani.

În fine, D-nii Lochavoff și Jacouty periază actualmente numeroase decoruri.
Și printre decoruri afară de altele cari au destulă importanță sunt: Alpii magnifici, palatul de la Fontainebleau, unde istoria este scrisă pe piatră; Malmaison-ul și Parisul; Louvre, Tuileriile pe cari realizatorul nu le va neglija.

Și când ne gândim că acest film este de fapt cumpărat dinainte, pentru că toate țările din lume au pus interes la realizarea lui, nu ne putem împiedica să nu aplaudăm această nouă formulă a filmului internațional.

Napoleon! E cu adevărat imensul subiect care ne trebuia! Căci dacă în istoria tuturor popoarelor există o figură internațională, aceasta e desigur a lui Napoleon.

Una din principalele atracțiuni ale acestui film va fi de asemenei redarea unui Napoleon perfect exteriorizat. Și aci a fost nevoe ca Abel Gance să cerceteze o documentare mondială.

Într'adevăr, luați de exemplu un manual de istorie al unui elev suedez și veți vedea acolo, ca și în toate celelalte manuale străine de istoria mondială: <Campania din Spania a lui Napoleon, a fost un dezastru și o eroare>.
Singur, un romancier francez, G. d'Esparbes, a semnalat în Franța acelaș lucru, l-a comentat și explicat.

Dar, întrebați în acest sens un școlar francez; îi va fi imposibil să răspundă la o astfel de chestiune, sau cel mult să explice răspunsul său.

E deci Napoleon pe care lumea întreagă îl înțelege și admiră, da, pe el îl vom vedea pe ecran. Și oare nu sunt tot atâția străini câți și francezi cari admiră și înțeleg pe supraomul Napoleon?

În fața acestui efort unic pentru același țel, în fața acestei imense fresce de animat, Abel Gance muncește donotând magnificul avânt al istoriei și gândirei franceze prin lume. 

Să avem deci toată încrederea în animatorul plin de prestigiu al lui "Ecce Homo", "A zecea simfonie", "J'accuse" și al filmului "La Roue", și să așteptăm a vedea pe ecran, minunata și splendida epopee, din care se evidențiază puternică silueta acelui, ce pentru întreaga lume n'a fost un împărat ci <Împăratul>.

Trad. de D'AYOL