Monday, March 19, 2012

Abel Gance. Gânduri ale regizorului.

Reproduc un text publicat de Abel Gance în "Cahiers du cinema", în decembrie 1954. Subiectul: poliviziunea, concept despre care  am vorbit în mai multe rânduri atât pe blog, cât și pe pagina de Facebook.

 

"Am văzut milioane, poate chiar miliarde de imagini în ordinea lor verticală - şi cu timpul - ele au ajuns să se devoreze, nelăsându-ne decât vaporii neconturaţi ai amintirilor, asemănătoare cu trandafirii din caleidoscoape în ochii copiilor. Dacă nu mai cred deci în virtuţile unei singure ima­gini, cred în schimb în lumina care ţâşneşte din ciocnirea simultană a două sau mai multe imagini şi care ne înzestrează cu această putere miraculoasă: darul ubicuităţii. Acest senti­ment al celei de a patra dimensiuni ne permite să suprimăm noţiunea "timp-spaţiu" şi să ne aflăm în aceeaşi fracţiune de secundă peste tot şi în toate. Această "smulgere" din modul nostru obişnuit de a gândi şi a vedea, va înfăptui o adevărată tămăduire a sufletului. Pot să prezic un entuziasm tot atât de delirant ca acela pe care l-au cunoscut poate numai tragicii greci în amfiteatrele lor imense, în faţa a 20.000 de spectatori covârşiţi de emoţie. Cinematograful, fie că vrem sau nu, se îndreaptă către aceste mari spectacole, în care spiritul popoa­relor se va făuri pe nicovala unei arte colective. Succesele spectacolelor "drive-in" din SUA sunt semne prevestitoare.
Poliviziunea, introducând această muzică vizuală sub forma unui contrapunct ce poate fi comparat cu introducerea corului antic în tragedia greacă, - va deschide larg şi brusc pleoapele moderne care nu mai cred în miracole. Pentru a înţelege că aceasta e calea, este de ajuns să recitim "Originea tragediei" de Nietzsche.
Şocul emoţional al montajului orizontal simultan poate fi de patru ori mai puternic decât cel pe care ni-l provoacă ima­ginile alternate în montajul obişnuit. Dacă, indiscutabil, lumea pare sătulă şi nu mai frecventează azi sălile de spectacol, foamea publicului este tot atât de mare dacă hrana oferită este variată şi mai bogată. Eu ofer foamei sale vizuale noul limbaj al poliviziunii. Prin el se vor deschide domenii neobişnuite, vor apărea lumi de nebănuită poezie, răsturnînd valorile perimate. "Cinematograful-mişcare" pus la index de la apariţia sune­tului, îşi va recuceri extraordinarele sale prerogative şi le va apăra cu succes împotriva cuvântului, care bineînţeles fără a dispărea, va redeveni sclavul său. Cinematograful va juca (...) cartea poliviziunii aşa cum muzica a jucat şi a câştigat în secolul al XlV-lea cartea polifoniei.
Din micul pârâiaş al naraţiunii pe ecran unic, deschid după voia mea zăgazurile afluenţilor pe care toată orchestraţia vizuală simultană mi-o pune la dispoziţie. Naraţiunea, la început absorbită, înecată, se eliberează de tot ce-i îngreuia mersul, devenind perla sau diamantul de spumă, care se înalţă la nevoie pe creasta valurilor: aceasta e poliviziunea!
Adevăratul cinematograf îşi reia astfel drepturile asupra povestitorului. Şi pictura este o artă care arată lucrurile. Timp de secole, tabloul a încercat să fie o naraţiune imobilă. Priviți evoluţia lui. El nu mai are nevoie de naraţiune, sau cel mult folosește o naraţiune restrânsă, sintetică, în care culoarea tinde să reia locul principal. După părerea mea, neputinţa cinematografului se datora tocmai faptului că urmărea numai narațiunea (...) Să nu se interpreteze că, pentru a face un film polivizat, nu e necesară o intrigă și încă o intrigă bună; eu spun numai că cinematograful nu trebuie sacrificat de dragul narațiunii, că narațiunea trebuie să capete aripile poeziei, aripi care până astăzi n-au fost după mine decât nişte cioturi rudimentare de pinguin."

Cam aşa arată ecranul de tip "triptic" folosit pentru proiecţia filmului "Napoleon". (c) Mark Trompeteler
Ploiviziunea "la lucru" - secvenţă din "Napoleon" (c) Mark Trompeteler
Cabina operatorilor este una specială, construită pentru a acomoda cele trei aparate de proiecţie (c) Mark Trompeteler
Cele trei proiectoare (c) Mark Trompeteler

0 comentarii: