Friday, March 25, 2011

Câte ceva despre operă, în trei scurt metraje

Sky Arts şi English National Opera (ENO) şi-au reunit în 2008 eforturile, într-o colaborare “unicat” cu personalităţi notabile din domeniul artelor vizuale, cu scopul de a produce trei scurt metraje. Pentru un blog de film, cum este Cinema, pas cu pas, ştirea a devenit interesantă abia în momentul în care am depistat pe lista colaboratorilor numele lui Werner Herzog. Este a doua oară când blogul găzduieşte informaţii despre regizorul german (postarea anterioară, un masterclass W.H., poate fi găsită aici), promisiunea fiind ca în viitorul apropiat să ne ocupăm pe îndelete şi de o parte a filmelor lui.


English National Opera.



Ceilalţi doi colaboratori au fost Sam Taylor-Wood şi Dougal Wilson. Pe scurt, cei trei au căzut de acord să producă fiecare în parte câte un scurt metraj, care să acompanieze vizual o arie celebră dintr-o operă. Prilejul care a dat naştere acestei colaborări a fost celebrarea a şase ani de parteneriat financiar între Sky Arts şi ENO, dar şi intenţia celor două instituţii de a promova muzica de operă în rândul publicului larg. Interpretarea fragmentelor muzicale preluate în cele trei scurt metraje aparţine orchestrei ENO (sub bagheta dirijorului Edward Gardner), cu contribuţia interpreţilor Peter Auty, Geraint Dodd, Mary Plazas şi Mark Stone.
Iată ce spunea Edward Gardner, referindu-se la proiect: 

aceste minunate scurt metraje ne arată felul original în care ENO a înţeles să se folosească de film pentru a pune în valoare muzica de operă, prin implicarea unor artişti contemporani din domeniul artelor vizuale...”.  

Soave Fanciulla (O, viziune a frumuseţii) din opera “La Bohème” a fost alegerea muzicală a lui Werner Herzog, care a explicat:  

“Nu am nicio îndoială că scurt metrajele vor crea interes în rândul unei noi generaţii de iubitori ai muzicii – rezultatele sunt fantastice. Filmând în format high-definition (HD), în Africa, am avut posibilitatea să obţinem o suprapunere a tradiţiilor specifice muzicii de operă cu un mediu vizual complet novator, a cărui unicitate sper să fie vizibilă în produsul final”.

Iată ce spunea regizorul german în volumul “Herzog on Herzog”, atunci când vorbea despre relația sa profesională cu muzica de operă: 

Niciodată nu am dorit să regizez în mod programatic spectacole de operă. Opera a pătruns în viața mea pe neașteptate, aproape brutal.După multe ezitări, cineva m-a convins să vizitez opera din Bologna și deodată am fost înconjurat de vreo patruzeci de lucrători tehnicieni, care au format un cerc în jurul meu. Pur și simplu, s-au agățat de mine și mi-au spus că nu mă vor lăsa să plec până când nu voi semna un contract. Îmi place la nebunie acest entuziasm exuberant al italienilor. Așa că nu am avut încotro și a trebuit să regizez <Doctor Faustus> de Ferruccio Busoni, în 1986. Aproape instantaneu m-am simțit foarte încrezător în ceea ce făceam. Ceea ce a fost, însă, și mai important, a fost că aprecierea muncii mele nu s-a lăsat deloc așteptată iar entuziasmul a fost incredibil, mult peste cel cu care eram obișnuit în cazul filmelor mele. Opera a reușit să îmi aducă fericire și un echilibru interior, deși, trebuie să admit cu sinceritate, atunci când m-am apucat de lucru, habar nu aveam cum trebuie să arate o operă, acolo, pe scenă.....În afara producțiilor mele, cred că nu am văzut mai mult de 4-5 spectacole de operă în toată viața mea, deși am ascultat înregistrări numeroase. Nu știu mai nimic despre diversele abordări stilistice în domeniul spectacolelor de operă, pur și simplu mă iau după imaginile care se nasc în imaginația mea pe măsură ce ascult muzica. Astăzi, foarte puțină lume mă crede atunci când le spun că primul spectacol de operă pe care l-am văzut a fost la <Scala> din Milano, la doi ani după ce am terminat <Fitzcarraldo>, un film care în bună măsură este unul despre operă....Dar, cheia succesului spectacolelor de operă pe care le-am pus în scenă a fost dragostea și respectul pe care le am față de muzică”.





Sam Taylor-Wood a ales Vesti la Giubba din opera “Paiațe”: 

Sunt cu adevărat fericită să fiu implicată într-un proiect atât de important. Cred că încercând să surprindem cele mai emoționante momente ale unei opere într-un scurt metraj, am conferit o interpretare interesantă și atractivă noțiunii de <arie>”.



Regizorul de muzică pop Dougal Wilson a ales Largo al Factotum din “Bărbierul din Sevilla”: 

Sunt obișnuit să lucrez cu artiști precum Goldfrapp și Will Young și de aceea, colaborarea cu ENO a fost o provocare pentru mine. Regia unui scurt metraj mi-a dat posibilitatea de a aplica disciplina artistică modernă unui izvor muzical tradițional și sper din tot sufletul că am reușit să realizăm o secvență cu adevărat interesantă”.


0 comentarii: